push play

ma las purtat de vant de cand ma stiu...din prima zi in care mi-am dat seama ca exist m-am lasat purtat de vant...
nu sunt singur.niciodata nu sunt singur.altii asemenea mie sunt dusi de vant.
unul dintre ei mi-a zis ca daca vreau sa nu dispar sa ma feresc de tot ce ma inconjoara...am reusit pana acum sa mai exist...am trecut grabit pe langa o creanga trista cu lacrimi curgandu-i incet, am evitat o punga de plastic care se tinea cu disperare de un stalp pentru ca, mi-a zis chiar ea, ii era frica sa zboare...prefera sa vada lumea de acolo de sus dar fara sa pluteasca in nestire..intotdeauna e mai sigur sa te tii de ceva.intotdeauna e mai sigur sa stii ca ceva clar te tine agatat si nu plutesti in deriva.intotdeuna...
am intalnit tot felul de lucruri, am invatat sa observ tot ce se intampla in jurul meu si am inteles ca nu trebuie sa am incredere...
am auzit rasete si cantece de veselie mi-au mangaiat urechile...am auzit plansete si strigate de diperare mi-au zgariat auzul.ce bine e sa nu simti nimic! eu nu stiu ce-nseamna sa plangi, nu stiu de ce ar trebui sa rad, n-am invatat ce inseamna sa simti.tot ce stiu e ca trebuie sa ma feresc...
dar pana cand am sa reusesc sa exist? candva vantul ma va izbi cu putere si fara mila de ceva sau pur si simplu va sosi momentul in care zborul meu va lua sfarsit si ma voi lasa in voie pe pamant unde voi disparea...si-atunci?



am impresia ca sunt o caseta uitata in casetofon cu banda agatata..astept sa apese cineva play...poate asa voi mai functiona o vreme..