in ultimul timp am simtit nevoia sa povestesc cuiva ce mi se intampla si m-am indreptat catre una din persoanele care stiam ca ma va intelege sau daca nu, cel putin ma va asculta...am terminat de povestit sau cel putin am incercat sa prezint pe cat mai clar posibil ce e-n capu' meu si din nou aceeasi expresie de care pur si simplu m-am saturat si care mi se pare fara sens s-a facut inevitabil auzita:"ehh..lasa mah..o sa fie bine". cum adica o sa fie bine?!cand o sa fie bine?!de unde stie cineva ca o sa fie bine?! e o expresia prea banala care mi se pare de foarte multe ori extrem de iritanta.adica.. "mi s-a stricat calculatorul"..."ehh..o sa fie bine!" ce o sa fie bine?! eu o sa fiu bine? calculatorul o sa fie bine? situatia o sa se indrepte si o sa fim cu totii bine? cum imi dau seama cand e bine? o sa fie bine cand o sa fie calculatorul din nou in stare functionala? cum adica bine?! "ma simt rau"..."lasa mah..o sa fie bine" cand n-o sa ma mai simt rau o sa fie bine? pai asta clar...daca nu e rau atunci e bine sau cel putin asa ar trebui sa fie...dar nu de fiecare data cand e bine inseamna ca e bine..poate sa fie mai rau da' sa nu-ti dai seama. sunt atatea raspunsuri sau sfaturi ce pot fii date.."mi-e frica de examene"..."pai e normal sa-ti fie frica.trebuie doar sa faci tot ce poti si vedem noi ce-o iesii" toata lumea iti zice ca o sa fie bine dar nimeni nu incearca sa iti explice cum sa faci sa fie bine.din moment ce simti nevoia sa spui ce probleme ai nu cred ca astepti ca cineva sa-ti spuna doar ca 'o sa fi bine'! de cele mai multe ori astepti sa te ajute sa gasesti o solutie sa iesi din situatia respectiva..sa te ajute sa faci ceva sa fie bine! si mai enervant e cand se face o combinatie intre 'o sa fie bine" si 'nu-i nimic'.si parca toti le spun cu o asa usurinta de parca s-ar putea spune oricand asta: -te doare?Nu-i nimic...o sa fie bine -a aruncat vecina un ghiveci cu pamant la tine in camera?Nu-i nimic...o sa fie bine -a murit pisica?Nu-i nimic...o sa fie bine -ai pierdut controlul?Nu-i nimic..o sa fie bine -nu mai simte?Nu-i nimic..o sa fie bine -ai astepat prea mult?Nu-i nimic..o sa fie bine cum adica nu-i nimic?!cum adica o sa fie bine?! daca eu spun "mi-e greu" mi se raspunde cu "nu-i nimic..o sa fie bine"?! cum adica nu-i nimic?! e greu! e greu nu nimic! si nu e deloc bine! eu vorbesc de prezent..traiesc in prezent nu in viitor..nu cred ca ma ajuta cu ceva acu sa stiu ca 'o sa fie bine'!vreau o solutie sa reusesc sa fac sa fie bine! oricum as lua expresiile astea mi se par de-a dreptul inutile! dar..nu-i nimic...o sa fie bine!
ma las purtat de vant de cand ma stiu...din prima zi in care mi-am dat seama ca exist m-am lasat purtat de vant... nu sunt singur.niciodata nu sunt singur.altii asemenea mie sunt dusi de vant. unul dintre ei mi-a zis ca daca vreau sa nu dispar sa ma feresc de tot ce ma inconjoara...am reusit pana acum sa mai exist...am trecut grabit pe langa o creanga trista cu lacrimi curgandu-i incet, am evitat o punga de plastic care se tinea cu disperare de un stalp pentru ca, mi-a zis chiar ea, ii era frica sa zboare...prefera sa vada lumea de acolo de sus dar fara sa pluteasca in nestire..intotdeauna e mai sigur sa te tii de ceva.intotdeauna e mai sigur sa stii ca ceva clar te tine agatat si nu plutesti in deriva.intotdeuna... am intalnit tot felul de lucruri, am invatat sa observ tot ce se intampla in jurul meu si am inteles ca nu trebuie sa am incredere... am auzit rasete si cantece de veselie mi-au mangaiat urechile...am auzit plansete si strigate de diperare mi-au zgariat auzul.ce bine e sa nu simti nimic! eu nu stiu ce-nseamna sa plangi, nu stiu de ce ar trebui sa rad, n-am invatat ce inseamna sa simti.tot ce stiu e ca trebuie sa ma feresc... dar pana cand am sa reusesc sa exist? candva vantul ma va izbi cu putere si fara mila de ceva sau pur si simplu va sosi momentul in care zborul meu va lua sfarsit si ma voi lasa in voie pe pamant unde voi disparea...si-atunci?
am impresia ca sunt o caseta uitata in casetofon cu banda agatata..astept sa apese cineva play...poate asa voi mai functiona o vreme..
Cu mainile stranse puternic si gura inclestata alerga fara graba inspre copacul singuratic de pe marginea strazii. Ochii ii erau intredeschisi si urechile pareau a fi infundate cu prea multe cuvinte care nu reusisera sa se faca auzite. Continua sa alerge dar parca statea pe loc, corpul sau miscandu-se haotic de parca ar fi suferit de o boala nedescoperita inca...Si-a dat seama ca plopul ramanea tot acolo..adica la aceesi distanta deoarece miscarea era doar in capul lui,dorinta mare de a-si controla corpul si a face macar un pas in fata era spulberata de flash-urile care pareau sa detina controlul.Tot ce trebuia sa faca era un gest cat mai omenesc pentru a-l aduce la starea de normalitate cu care era obisnuit pana atunci. -O sa tip! Nu, nu..o sa vorbesc! Nu, nu...o sa scot doar un cuvant! Un singur cuvant si o sa imi revin...Nu! Mai bine o litera..trebuie un sunet...la naiba! Nu, nu trebuie sa vorbesc! E mult prea putin...o sa ma uit in sus si o sa scot un sunet.Numai sa imi dispara imaginea asta care parca nu se schimba de 3 sau 4 ore... In fata lui o domnisoara se uita mirata...Cu pasii mici se indreapta spre el...simtea nevoia sa fie mai aproape. Strigatul de disperare venind din dreptul barbatului o sperie si o face sa se razgandeasca si sa se dea inapoi cativa pasi. -Nuuu! Vreau! De cate ori trebuie sa fac asta?! Ajuta-ma! Vreau! -Ce vrei?, intreaba doamnisoara cu glasul stins si ochii holbati. -Copacul! Copacul! Vantul se opreste...timpul pleaca..dispare copacul...se lasa intunericul si o liniste asurzitoare.Toata atentia lui se indreapta catre domnisoara care nu mai clipea si parca incerca sa-si controleze respiratia. -C c ce copac?intreba ea.Si imediat dupa ce si-a dat seama de cat timp a uitat sa clipeasca inchide ochii pentru 3 secunde si isi duce brusc mana la gura. -C c copacul de...si dandu-si seama ca nu mai era niciun copac acolo isi intoarce capul si-si duce mana la gura. In jurul lor nu mai era nimic.S-ar putea spune ca era intuneric ca sa se poata da un cuvant cat mai apropiat atmosferei sau tot-ului din jurul lor.Erau ca doua personaje pe o scena de teatru in care lumina reflectoarelor ii lumina doar pe ei,dar erau constienti ca asta e doar de aspect vizual si de decor si ca in jurul lor,in intuneric sunt zeci de fete care le observa aproape fiecare gest. Domnisoara isi ia mana de la gura si o duce incet in jos si apoi cu cealalta mana incearca sa i-o dea si pe a lui dar el speriat se da in spate doar cu capul fiindui frica sa-si miste picioarele ca nu cumva sa iasa din lumina si sa pice de partea cealalta,adica de tot ce insemna restul pentru el.Disperat se uita in stanga,se uita in dreapta,se uita in spatele domnisoarei, incearca sa se uite in spate,dar se uita in jos si observa raza cercului de lumina in care erau bagati amandoi.Era destul de mica dar nu atat de mica incat sa nu poata sa cada in genunchi . Domnisoara se uita si isi ia curaj sa faca un pas inspre el. -Despre ce copac vorbesti? El incepe sa scoata tot felu de sunete scurte si sa gesticuleze.Cateva minute nu se opreste, incepe sa gafaie, dupa care o prinde pe domnisoara de mijloc si o strange puternic. -Nu vezi? -Ce? Ii pune mainile in cap si tremurand il mai intreaba o data. -Ce,ce sa vad? -Uita-te in jur!!!Nu vezi?!? -Nu vad nimic!!! -Da!!!! -Nu vad nimic!!! Picioarele i se inmoaie si pica langa el cu o fata foarte mirata. -Esti singurul lucru pe care il cunosc! si o apuca de umeri zdruncinand-o cu forta. Ochii ei mari se ridica spre el si cu zambetul pe buze domnisoara spune: -Si eu te cunosc! Deci...iti aduci aminte... -Sigur ca da! O liniste apasatoare isi facu simtita prezenta pentru cateva clipe.Domnisoara il prinde de mana si ii face semn sa se aseze.. -Ia loc! -Desigur... Se aseaza incet langa ea si-si lasa mana sa se plimbe in voie prin parul ei. -E atat de moale! Exact ca atunci! se auzi glasul lui plin de entuziasm. -Exact! -Si atunci era intuneric dar... Si din nou se facu liniste.Ochii lui se indreptara spre pamant iar ea ii ridica usor capul cu mana... -Nu-i nimic...doar asa ne puteam da seama.Stiam doar ca asa puteam sa intelegem... -Aseara am visat! -Cum? Am uitat cum se viseaza...spuse ea ridicandu-se in picioare asezandu-si cu grija fusta lunga care pana atunci parca uitase ca trebuie sa ii acopere picioarele. -Am visat! Am visat ca eram si stiam ca trebuie sa fiu.Nu ma deranja existenta mea si nici a lor.Era asa frumos! O floare mica galbena era tot ce ma interesa..era ea asa simpla si ma privea cu speranta.Intelegea si ea ca sunt.Si ea era! Eram cu totii! Doar ca... -Doar ca ce? intreba ea cu glasul spart de emotie. Ce? -Doar ca... Si capul ii cazu intre palme.O lacrima isi facu loc si se lasa strivita de pamant...lumina se stinse si vantul incepuse sa bata cu putere -Unde esti? se auzi ea speriata -Nu stiu! Unde sunt? Vantul se potolii, lumina se aprinse si cei doi se privira veseli. -Uite-ma! -Uite-te! -Unde? -Aici..suntem iarasi impreuna! spuse ea si il stranse in brate de parca vroia sa il lase fara rasuflare. Si totusi..nu mi-ai zis...ce s-a intamplat in vis? -Nimic.Eram, era, doar ca... -Doar ca? -Tu nu erai... Domnisoara isi pleca privirea,isi apuca fusta cu ambele maini si incepu sa bata cu piciorul in pamant. -Dar sunt aici nu? -Da .Tocmai de aceea nu s-a intamplat nimic. -Nu s-a mai intamplat nimic. -Nu s-a mai intamplat nimic. -Pentru ca o sa se intample aici. -Nu! -De ce? -Pentru ca nu visez. -Pentru ca nu mai visezi. -Pentru ca nu mai visez. -Nu vreau sa mai visezi niciodata! El incepe sa rada si isi indreapta privirea spre piciorul ei care continua sa bata din ce in ce mai puternic in pamant. Domnisoara ii observa privirea insitenta dar continua sa loveasca pamantul cu piciorul. -Nu te opri! -Ma doare! -Atunci opreste-te! -Bine. -De ce nu te opresti odata? -Vreau sa-mi spui ca nu o sa mai visezi niciodata!Ma doare! -Bine.Am spus bine... de ce nu te opresti?! -De ce nu ma opresti? Se indreapta incet incet spre ea si ajuns in dreptul ei ingenuncheaza spunand: -Mai tii minte? Esti singurul lucru pe care il cunosc! Domnisoara inceteaza brusc sa mai bata din picior si se apleaca spre el soptindu-i usor: -Deci iti mai aduci aminte... -Desigur! -Si nu mai visezi niciodata! spuse ea ridicandu-se vesela, lasandu-si corpul sa danseze haotic. Uite! Dansez! Exact ca atunci! -Exact! Domnisoara se opreste brusc exact ca atunci cand a incetat sa mai bata cu piciorul in pamant si grabita se indreapta spre el. -Dar nu era asa! spuse ea speriata O lua de mana si ii puse capul pe umarul lui. Era din ce in ce mai cald si o stea singuratica isi facuse aparitia pe cerul uitat de timp... Mana ei ii atinge fata si ca un nevazator dornic sa stie cum arata isi lasa degetele sa hoinareasca pe toata suprafata ei incercand sa defineasca trasaturile sculptate de vreme. -Lipseste ceva...spuse el cu o voce infundata. -Lipseste. Da. Poate se intoarce! -Lipseste copacul!!! Lumina se stinge iar.Domisoara incepe sa se foiasca in intunericul apasator. -Unde esti?...Unde?Unde esti?!?spuse ea incepand sa respire din ce in ce mai apasat. Speriata ca nu-i raspunde nimeni incepe sa bata iar cu piciorul in pamant. -Unde esti?Vino!Vino!Unde esti?Vino sa ma opresti!Vino sa ma opresti! Nemaisuportand durerea care ii cuprindea incet incet tot corpul cade la pamant gafaind si incepe sa planga. -Nu,nu!Nu iar!!!...iar visezi!!! Obosita de atata plans si coplesita de durere inchide ochii si isi pune capul pe pamant.Se ridica cu ochii inchisi ,isi strange mainile puternic si apoi ii deschide...In fata ei apare un copac.Nu poate sa faca nimic,nu poate sa observe nimic decat copacul din fata ei .Cuprinsa de panica incearca sa se miste dar nu reuseste.Incearca atat de tare incat are impresia ca la un moment dat alearga. Cu mainile stranse puternic si gura inclestata alerga fara graba inspre copacul singuratic. Ochii ii erau intredeschisi si urechile pareau a fi infundate cu prea multe cuvinte care nu reusisera sa se faca auzite. Si-a dat seama ca plopul ramanea tot acolo..adica la aceesi distanta deoarece miscarea era doar in capul ei,dorinta mare de a-si controla corpul si a face macar un pas in fata era spulberata de flash-urile care pareau sa detina controlul. -O sa tip! Nu, nu..o sa vorbesc! Nu, nu...o sa scot doar un cuvant! Un singur cuvant si o sa imi revin...Nu! Mai bine o litera..trebuie un sunet...la naiba! Nu, nu trebuie sa vorbesc! E mult prea putin...o sa ma uit in sus si o sa scot un sunet.Numai sa imi dispara imaginea asta care parca nu se schimba de 3 sau 4 ore... In fata ei un barbat se uita mirat...
"hai esti gata?" "da..imediat..2 minute" "pai hai ca pierdem trenu' " "dap..gata..sunt gata! hai sa mergem" cam asa au inceput cele 3 zile in care pur si simplu m-am desprins cu totu' de cotidian, in care tot ceea ce insemna viata mea a ramas in spate..cred ca a pierdut trenu'.. ceva ma tragea inapoi..dimineata fusese agitata si consecintele unor evenimente mai putin dorite incepusera sa apara..vroiam sa raman da'..o gluma spusa la momentu' potrivit m-a facut sa merg mai departe si sa plec... am ras tot drumu' cum nu am mai ras de mult timp...am intalnit oameni si am trecut prin situatii care nu semanau deloc cu ce eram eu obisnuita.am asteptat sa se deschida trenu'(si sincera sa fiu n-am prea inteles cum adica sa se deschida trenu..ideea era ca nu aveam voie sa urcam..trenu era-n gara da..surpriza! era incuiat),am ascultat conversatii despre un accident "imposibil da' adevarat dom'le, iti spun eu!", am intrat intr-un bar uitat de lume unde, manelele si domnisoara de la bar care uita ce ai cerut dar canta cu atata patima incat aveai impresia ca vrea sa concureze la megastar, pareau sa aiba grija ca barul sa fie primitor... in sfarsit am ajuns!...nimeni prin apropiere doar o doamna in varsta care se chinuie sa treaca un sac de doua ori cat ea peste calea ferata..seamana cu o furnicuta ratacita printre picaturile mari de ploaie care incepusera sa isi faca simtita prezenta. trecem si noi cu zambetul pe buze calea ferata si ne indreptam spre casa care pentru 3 zile avea sa fie 'acasa'. am ajuns!..e atat de bine acasa! imi dau repede geaca jos si adorm fara sa vreau..dar ma trezesc brusc datorita unui zgomot.ridic adormita capu si vad langa mine un catel vesel care tocmai daramase paharul de pe masa si se distra ingrozitor...o usa se tranteste si catelu' fuge speriat afara...nu stiam sigur ce se intampla da incercam sa ma bucur de fiecare moment..nimic nu era la fel, totu' parea scos dintr-o poveste de-a bunicului... a doua zi am avut sansa sa ascult toata ziua povesti despre toti cei din cartier...asta pentru ca incepand de la 7 dimineata au inceput sa vina vecinii...mai intai o vecina, dup-aia alta, dup-aia alta, dup-aia postasu care bineinteles avea si el ceva de povestit, dupa care alt vecin, dupa care vecina care venise prima data..si uite asa am reusit eu intr-o singura zi sa aflu tot ce se intampla in cartier...in ziua aia n-am reusit sa ma dau jos din pat..pur si simplu stateam in pat si observam tot ce se intampla in juru meu de parca brusc m-am trezit intr-un cinematograf numai si numai pentru mine unde ruleaza un film 'inspirat din intamplari reale'... urmatoarea zi a trebuit sa ma ridic din pat si sa ajung pana la un magazin de incaltaminte asta datorita catelului care a simtit nevoia sa vada ce gust au tenesii mei si cred ca erau ok...nu de alta da n-am mai gasit mare lucru din ei...intoarse de la magazin a trebuit sa respectam regulile si sa trecem pe la o vecina ca doar na..si ea a fost ieri la noi! nu aveam un program incarcat dar mi-a ocupat tot timpu' si n-am prea reusit sa dorm asta pentru ca in fiecare seara ne uitam la filme pana dimineata..si ne trezeam tot dimineata cel tarziu la 7!..am ascultat muzica pe care in mod normal n-as fi ascultat-o, m-am uitat la televizor pentru mult timp de-acum incolo, n-am avut net si nici nu mi-a lipsit...a fost ca o vacanta la tara de care obisnuiam sa ma bucur cand eram mica...sentimente de veselie neconditionata care au revenit in astea 3 zile..pur si simplu ma simteam fericita! dar totusi..ce poate face o cheie la munte?
