Iluzionism

In complexul oazei calatorul insetat isi imagineaza ca vede apa, palmieri si umbra nu pentru ca ar avea dovezi, ci pentru ca are nevoie de toate acestea. Necesitatile disperate creeaza o halucinatie a solutiei lor: setea halucineaza apa, nevoia de dragoste halucineaza barbatul sau femeia ideala..
Complexul oazei nu e niciodata o iluzie totala..calatorul din desert vede cu adevarat 'ceva' la orizont...numai ca palmierii s-au vestejit, fantana a secat si locul e infestat de lacuste...
Fiecare dintre noi ajunge sa fie la un moment dat victima a unei iluzii similare..
Istoria medicala ne spune despre cazul unui barbat care traia cu iluzia cu totul neobisnuita ca este un ou ochi. Cum si cand i-a intrat in cap o asemenea idee nu stie nimeni, dar refuza sa se aseze undeva de frica sa nu 'se sparga'. Doctorii au incercat sedative si medicamente ca sa-i linisteasca temerile dar nimic nu dadea rezultate. In final, unul dintre ei a facut efortul de a patrunde in mintea lui si i-a sugerat sa poarte cu el tot timpul o felie de paine pe care sa o puna pe scaunul pe care vrea sa se aseze. De atunci barbatul n-a mai fost vazut niciodata fara o felie de paine la indemana si a fost capabil sa duca o viata mai mult sau mai putin normala.
Morala acestei povesti? E o poveste care incearca sa arate ca desi cineva poate trai cu o iluzie ( credinta ca e un ou ochi, dragostea...), daca gaseste partea ei complementara, totul poate fii bine. Iluziile nu sunt daunatoare in sine...ele ranesc doar atunci cand esti singurul care crede in ele, cand nu poti crea un mediu in care sa poata fii sustinute...