un mic nimic

ploaie..apa de ploaie..totu' e apa de ploaie!
nu mai ramane nimic de facut decat sa faci ce crezi ca mai trebuie facut...daca trebuie, trebuie!
iau loc pe o banca si ma gandesc la ce banca sa-mi pun banii...care bani?
un lac si un cal....o cheie si o broasca..oac?! mac?! miau?! da da..mi-au cam disparut filmele...disparut fara urma...
am incercat sa urc o culme dar..culmea..n-am reusit! culmea culmilor si asta!
fac un experiment experimental si experimentez experiente noi...extraordinar! uit ca am uitat formula experimentului da nu-i problema..e la tv formula 1! ma uit si-mi zic:"ce tare e! tare nasol!". ma ridic si plec undeva sa ma adun putin...deci..1+1=...? mda...nici adunarea nu-si mai gaseste locu' ...nu-i problema...nici marea adunare generala nu era pana la urma atat de mare.
ma gandesc cum ar fii sa plec la mare...mare problema! cam mare distanta si nu destul de mare dorinta sa ajung la mare...mai bine la tara! ca doar o tara avem si nicaieri nu-i ca acasa! poate..hmm..doar la acasa tv...dar nu cred. ce ti-e si cu televiziunile astea?! acasa nu e prima si nici antena nu e pro! totusi intrebarea ramane: pro sau contra? contra sau nicolita? niculescu sau nicolaescu? fotbal sau film? filme proaste? pff...iar mi-ai stricat filmu!
gasesc un inel si brusc ma cred stapanul inelelor...ma gandesc cum ar fii daca mi-as pune inelul in buric ...nu nu! atunci as ajunge sa ma cred buricul pamantului si nimic n-ar mai fii la fel..nici felu' 1 nici felu 2...si-atunci? atunci sigur nu va fii ca acum! acum? a cu m? de ce nu a cu a?!
imi iau tricoul cu o dunga pe mijloc si realizez ca sunt cam intr-o dunga...cred ca trebuie sa ma odihnesc putin! vad un scaun si-l pun pe cap...in sfarsit sunt un om cu scaun la cap!
vad o floare si m-aplec sa o culeg ca doar sunt in floarea varstei! mai am ceva pana cand voi deveni baba...baba novac...titan...dristor..urmeaza statia piata unirii cu peronul pe partea dreapta!
imi dau jos tricoul cu dunga pe mijloc..nu-i placut sa fii intr-o dunga! imi iau rochita cu buline...buline pline...pff..acum sunt cam plina de mine..nu e bine..o bulina, doua patine, trei cantine, patru patrate si-un triunghi.geometrie in spatiu..intr-un spatiu cam mic cu un aer cam inchis...cine-a inchis ochii? mai bine cu ochii larg deschisi sa privesti in larg...cu barca in larg si panzele sus!toate panzele sus!

De cate ori?

De cate ori privind in jurul nostru observam ce ar trebui sa observam de fapt?
De cate ori cerand uitam sa oferim?
De cate ori uitam sa ne aducem aminte de cate ori?
Un drum pietruit si-o casa ratacita sunt singurele lucruri care fac parte din poza veche de pe perete.O raza de soare intra timida prin fereastra larg deschisa si incercand sa fie cat mai atenta la ce se afla in jurul ei, se loveste de un ceas ce atarna plictisit desupra oglinzii neclare.
-Hei! Fii mai atenta te rog frumos! se aude glasul ragusit si nervos al ceasului. Cine te crezi?! Ai impresia ca daca esti asa frumoasa si stralucitoare poti sa faci ce vrei tu?! Ma bucur ca te vad dar mi se pare ca nu esti atat de buna pe cat te crede toata lumea. Te rog sa iesi afara!
Incremenita, cu ochii mari si tristi, raza de soare se uita la ceas.
-De ce taci? Stii ca am dreptate nu? continua ceasul incercand parca sa accentueze vinovatia razei de soare.
-Nu, nu...ma intrebam doar cum e sa fii ceas. Cum e sa fii cel de care depinde timpul cand noi toti ceilalti depindem de timp. Ma intrebam cum e sa fii asa ca tine...sa fii cel care demonstreaza de fapt existenta timpului. Fara tine timpul ar fii un haos total...
Ceasul lasa capul in pamant si cateva cuvinte triste se fac auzite:
-Nu intelegi nimic! Pleaca!
Rusinata raza de soare iese incet pe fereastra indepartandu-se fara o directie anume.
Ce-ar trebui sa faci cand nu intelegi nimic?
Cand iti dai seama ca de fapt ai inteles ceva?
Ce inseamna sa intelegi?
Cand eram copil credeam ca am inteles ca viata e frumoasa si ca undeva acolo exista un cal alb calarit de un fat-frumos care va veni sa ma salveze atunci cand va fii momentul...atunci cand zmeul ma va indeparta de tot ceea ce insemn eu de fapt...
Am invatat sa inteleg ca de fapt de foarte putine ori reusesc sa inteleg.
Am invatat ca de fapt nu reusesc sa invat ce trebuie..cum trebuie...nici macar cand trebuie...
Inteleg ca trebuie sa invat dar nu reusesc sa invat cum sa inteleg...
De cate ori am inteles?
De cate ori am reusit sa ma intorc si sa plec?
De cate ori am inteles cand trebuie sa plec?
Nici macar nu am reusit sa invat de cate ori...

bac 2008

Nichita Stanescu este un poet care se mira de faptul ca oamenii aud si au urechi. Lucru greu de inteles, doar are si el urechi, nu? Nu doar Stanescu era mai ciudatel, ci si Eminescu, poet care a scris despre un flacau, Luceafar pe numele sau. Era si el indragostit de o fata de imparat, pacat doar ca s-a nasolit treaba, fiindca tipa il iubea pe altul. Intelegeti de ce profesorii care au corectat lucrarile de limba romana de la bacalaureatul din acest an au iesit din sala cu lacrimi in ochi.

Si...ar mai fi cateva..cam asa:
*“Ghilimelele apar numai atunci cand vorbeste cineva, chiar si in soapta”
*“Adica Ion zacea atat de adanc incat nici nu si-a dat seama ca a uitat lumina aprinsa si era atat de lenes ca nici becul nu la mai sters de praf si de aceea lumina era murdara”; (n.n.: la acest subpunct de la Subiectul 1, cerinta era urmatoarea: Comenteaza in 6 - 10 randuri secventa descriptiva …. , evidentiind relatia dintre fondul de idei si mijloacele artistice)
*“Eminescu a scris Luceafarul pentru ca l-a vazut mai mare decat toate stelele si de aceea ia placut … Luceafarul s-a transformat intr-un flacau pentru ca altfel nu putea so iubeasca pe fata imparatului dar pe urma s-a nasolit treaba pentru ca fata aia iubea pe altul si Luceafarul s-a intors in cer de unde cazuse”
*“Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in randuri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri”
*“Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cat o carte groasa, si are atatea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intalnesti cu ea si in final”
*“Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cand cel care scrie basmul este incult si basmul este incult, adica opus basmului cult, dar amandoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si celalalt in alt fel”
*"Nu înţeleg de ce Harap Alb este un basm cult. Dacă era cult, adică inteligent, eu nu înţelegeam ce scrie în carte pentru că ar fi trebuit să aibă numai cuvinte neînţelegătoare. Asta nu înseamnă că eu nu sunt un băiat deştept!"
*“Luceafărul este cea mai mare poezie a lui Eminescu, cred că are vreo sută de strofe şi acolo e vorba despre o poezie de dragoste pentru că există o fată pe care o iubesc doi tipi şi ea la început nu ştie pe care să-l iubească, dar îl alege pe celălalt şi o doare în cot de Luceafăr”
*La cerinţa - scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre timp, pornind de la ideea exprimată în afirmaţia “Timpul se schimbă. Trebuie să ne schimbăm şi noi cu dânsul” a lui Lovinescu, unul dintre elevi scrie: “Păi da, trebuie să ne dăm după timp, acum nu mai este vreme de dulcegării, de tromboane, trebuie să ştii să trăieşti, să faci bani, să ai casă şi maşină, să ai un servici uşor şi bănos. Dacă te dai după timp trăieşti bine, cum trăiesc deputaţii”
*"Eminescu nu prea ştia să vorbească. A făcut o greşeală gramaticală, care nu ştiu cum se numeşte dar nu trebuia să-i zică să coboare în jos luceafărului că nu e corect. E ca greşelile pe care le fac moşii în autobuz când spun să avansăm înainte şi noi suntem pe jos de râs."

Si...cea mai pe trend perla a acestui an:
" cred că Nichita Stănescu a fost puţin emo. Aşa am văzut eu o poză cu el în carte, avea părul în ochi cum are nişte fete de la noi din şcoală. Nimeni nu le suportă că sunt ciudate. De ce l-a lăsat pe Nichita ăsta cu nume de fată să scrie poezii? Nu ştiau că e sensibil?"




the future...seems...not!

Iluzionism

In complexul oazei calatorul insetat isi imagineaza ca vede apa, palmieri si umbra nu pentru ca ar avea dovezi, ci pentru ca are nevoie de toate acestea. Necesitatile disperate creeaza o halucinatie a solutiei lor: setea halucineaza apa, nevoia de dragoste halucineaza barbatul sau femeia ideala..
Complexul oazei nu e niciodata o iluzie totala..calatorul din desert vede cu adevarat 'ceva' la orizont...numai ca palmierii s-au vestejit, fantana a secat si locul e infestat de lacuste...
Fiecare dintre noi ajunge sa fie la un moment dat victima a unei iluzii similare..
Istoria medicala ne spune despre cazul unui barbat care traia cu iluzia cu totul neobisnuita ca este un ou ochi. Cum si cand i-a intrat in cap o asemenea idee nu stie nimeni, dar refuza sa se aseze undeva de frica sa nu 'se sparga'. Doctorii au incercat sedative si medicamente ca sa-i linisteasca temerile dar nimic nu dadea rezultate. In final, unul dintre ei a facut efortul de a patrunde in mintea lui si i-a sugerat sa poarte cu el tot timpul o felie de paine pe care sa o puna pe scaunul pe care vrea sa se aseze. De atunci barbatul n-a mai fost vazut niciodata fara o felie de paine la indemana si a fost capabil sa duca o viata mai mult sau mai putin normala.
Morala acestei povesti? E o poveste care incearca sa arate ca desi cineva poate trai cu o iluzie ( credinta ca e un ou ochi, dragostea...), daca gaseste partea ei complementara, totul poate fii bine. Iluziile nu sunt daunatoare in sine...ele ranesc doar atunci cand esti singurul care crede in ele, cand nu poti crea un mediu in care sa poata fii sustinute...