...not

singura intr-un oras mare sub un cer exagerat de inalt...speriata putin si cu ochii inchisi...
nu stie ce se intampla...de ce nu e nimeni? de ce a ramas singura? de ce atata lumina? e mai bine cu ochii inchisi...
incet incet fara sa vrea simte din nou. inima incepe sa bata cu putere si atat de rapid incat parca se grabeste undeva, mainile i se inclesteaza nervos si surasul insotit de-o lacrima se fac prezente...
o voce se aude.."da, vin!"
cu ochii stransi ea zambeste puternic si-ncepe sa cante...aceeasi melodie...greu de uitat!
aceleasi sentimente revin si sunt la fel de puternice.
soarele danseaza pe melodia ei, pasarile o acompaniaza, cerul parca s-a apropiat s-asculte, iar florile s-au deschis incet incet sa auda mai bine...
dar ochii ei se deschid. cantecul se opreste, zambetul dispare..doar lacrima si mainile inclestate mai raman la fel...speriata isi da seama ca de fiecare data cand ramane singura se intampla la fel...acelasi film...
se uita in jurul ei si-si aduce aminte ca nu e singura...cineva e acolo dar...se pare ca si acel cineva sta ascuns.nu vrea sa caute! unde sa caute? orasul e mare ...cerul e exagerat de inalt si e mult prea multa lumina!