nu e evident?

In camera inchisa vantul se auzea acum mai incet...ca o soapta...
Nu dadusem prea mare atentie peisajului de afara dar acum imi apareau in fata ochilor betivul care traversa strada, femeia roscata care alerga, cutia goala de suc pe care cineva o aruncase dintr-o masina in mers, siluetele intunecate ale copacilor, stelele, toate imi apareau clar in fata ochilor.In camera plutea un abur neobisnuit...mi-era greu sa respir...
Am deschis televizorul si deodata a aparut un nebun ras in cap care urla fioros :"nu e evident?!".Am inchis televizorul si pe ecranul innegrit a aparut chipul meu, distorsionat. Eul de pe ecranul intunecat isi misca buzele...vorbea de unul singur...asta da show de televiziune!
Afara au trecut niste betivi care cantau tare...parea sa fie un cantec de demult al unor ocnasi in lanturi sau unul militar pe care il canta soldatii in cor, raniti in lupta, indreptati catre mare, cu bandaje pe fata, cu trupurile slabe...Ascultam si priveam absenta imaginea mea distorsionata in ecranul televizorului...
Cuprinsa de o neliniste apasatoare ,cu degetele batand in podea intr-un mod regulat de parca incercam sa-i acompaniez pe betivii de afara, mi-am spus...'E ok...uite..lumea e inca sub picioarele tale.Stau pe pamantul asta ,pe acelasi pamant pe care sunt copaci si furnici care cara zahar spre musuroaiele lor...si fetite care se joaca cu mingea...si catelusi care alearga...Pamantul asta trece pe sub nenumarate case si munti.. si rauri...si mari...trece peste tot.Si eu stau pe pamantul asta..'
Vreau sa ma intorc! Vreau sa ma intorc intr-un loc mai racoros unde am mai fost.Acolo vreau sa ma duc.Un loc sub niste copaci mari care miros placut...

...not

singura intr-un oras mare sub un cer exagerat de inalt...speriata putin si cu ochii inchisi...
nu stie ce se intampla...de ce nu e nimeni? de ce a ramas singura? de ce atata lumina? e mai bine cu ochii inchisi...
incet incet fara sa vrea simte din nou. inima incepe sa bata cu putere si atat de rapid incat parca se grabeste undeva, mainile i se inclesteaza nervos si surasul insotit de-o lacrima se fac prezente...
o voce se aude.."da, vin!"
cu ochii stransi ea zambeste puternic si-ncepe sa cante...aceeasi melodie...greu de uitat!
aceleasi sentimente revin si sunt la fel de puternice.
soarele danseaza pe melodia ei, pasarile o acompaniaza, cerul parca s-a apropiat s-asculte, iar florile s-au deschis incet incet sa auda mai bine...
dar ochii ei se deschid. cantecul se opreste, zambetul dispare..doar lacrima si mainile inclestate mai raman la fel...speriata isi da seama ca de fiecare data cand ramane singura se intampla la fel...acelasi film...
se uita in jurul ei si-si aduce aminte ca nu e singura...cineva e acolo dar...se pare ca si acel cineva sta ascuns.nu vrea sa caute! unde sa caute? orasul e mare ...cerul e exagerat de inalt si e mult prea multa lumina!