poveste de messenger

"Cum adica pa??? Unde pleci???"
Si coloritul isi lua la revedere de la ea...
Veni intunericul...
Iar zilele nu mai erau asa frumoase ca inainte...
Nu...Farduri? Ce conteaza fardurile? Cu ce ma fac mai frumoasa? Cand e atat de intuneric..
Si un orb s-ar speria de mine daca m-ar pipai!
Ce bine ca-i intuneric..
Pot sa soptesc cu moliile...pot sa....pot sa ascult povesti de groaza....AH! Ce groaza de fericire!
Ma zvarcolesc in taina..intr-un coltz...da..simt ca e un coltz..in simt cele 3 suprafetze..
le pipai...
sunt atat de dure...
parca ieri a fost mai uscat pe jos..
Uraganul asta....din capul meu...uraganul....nu ma mai lasa in pace..
Mari curg...mari...mari nedenumite...nu am timp sa le definesc pe toate...
Cui ii pasa?
Ma ridic incet de pe suprafata plana si ma sprijin de celelalte doua...atat de alunecoase..
Unde ma indrept?
Spre....cine?...
Nu e nimic in camera...nimic...am ramas singura..in intuneric....
Dansez - parchetul sa se zguduie..poate asa ..voi deranja pe cineva..
Tip...poate asa ma va auzi cineva..
Oare...de ce nu ma pot auzi ? De ce nu pot simti?
Cad jos..imi acopar ochii si urechile..pe rand..
imi musc parul...nu doare...
Ce doare?...
Ma ridic disperata in picioare
si iar dansez
dansez salbatic
si sar...
sar....ca un cal salbatic inchis intr-o cusca neindestructibila
parca...parca...parchetul...incepe sa se topeasca...
si se topeste....ca o ciocolata....si cad....
bing bang!
miros de mancare...mancare buna...imi e foame....
mi-am deschis ochii
o vad
inchid ochii
il simt
intind mainile
o simt
just some love...