-Am zis ca o sa ma opresc! Am zis ca nu o sa ma mai uit inapoi! Am zis ca vremea va fi frumoasa si acolo, pe cerul albastru, voi picta nori mari albi! Am zis!
Asa striga tinand gura larg deschisa, cu ochii mari negri indreptati spre soare. Asa striga mergand repede pe mijlocul soselei parasite, marginita de un lan de grau.
Deodata se opri brusc. Ceva aflat in fata il facu sa taca si sa se ia in brate. Inchise ochii strans si cu mainile incerca sa-si desfaca gura inclestata. Vroia sa strige! Vroia sa spuna ca a zis!
„Trebuie! Trebuie! Asa nu pot exista! Trebuie sa strig cat pot de incet si vremea va fi frumoasa! Dispari! Dispari!”, isi urla in gand.
A cazut in genunchi. Si-a indepartat nelinistit mainile de la gura si a deschis ochii plini de lacrimi.
In fata lui, stand drepti ca pentru apelul de seara, statea ea. Era chiar papusa cea veche de carpa.
A incercat sa isi intinda mainile, sa o apuce de par si sa ii smulga capul asa cum obisnuia sa faca, numai ca mainile nu-l ascultau. Unghiile ii intrasera adanc in glezna, colorandu-se frumos in rosu. Un rosu sangeriu. Exact ca unghiile frumos aranjate ale papusii de carpa.
-Dispari! Am zis ca o sa ma opresc!, a reusit el sa strige puternic.
-Si unde sa ma duc?, se auzi vocea tremurata a papusii. Unde sa ma mai duc? Am fost peste tot dar mi-am dat seama ca nu ma pot descurca cu cap. Smulge-mi capul te rog frumos.
-Am zis!, striga barbatul nervos si se ridica in picioare.
Era ceva mai inalt decat papusa din fata lui, dar ceva din fragilitatea ei il facea sa se simta un pitic de la circ, pierdut printre picioarele oamenilor mari veniti sa-i vada spectacolul.
-Esti nebun?!, striga papusa. Vreau sa imi pierd capul si numai tu ma poti ajuta. Fa-o odata!
Barbatul se intoarse cu spatele si facu un pas.
-Am zis ca nu o sa ma mai uit inapoi!
Incepu sa isi taraie picioarele , calculat, unul dupa altul, pana ajunse la singurul copac de pe marginea drumului. Isi deschise bratele si imbratisa copacul.
-Dar eu nu pot sa plec de aici cu capul pe umeri si tu stii asta! se auzi din spatele lui.
Isi intoarse privirea si o vazu stand cu capul in pamant. Mainile ei strangeau puternic rochita verde, in timp ce ea batea cu piciorul in pamant.
Ochii lui privira dincolo de ea, in zare unde era liniste. La capatul drumului lenevea intins pe pamant un caine. Parea atat de fericit acolo, singur, inconjurat de nimic, incat barbatul reusii sa zambeasca. Isi desprinse usor mainile din jurul copacului si intinse un deget catre papusa.
-Tu esti a mea nu?, spuse el zambind.
-Da, da! Stii ca sunt!, ii spuse papusa, ridicand capul din pamant.
-Foarte bine!
-Da! Foarte bine!
Degetul barbatului atinse fata papusii. Aceasta isi lasa rochita sa-i acopere din nou picioarele, si-si indrepta mana spre fata barbatului. Zambi.
-O sa-ti pierzi capul din cauza mea. Sti asta nu?
-Da stiu! spuse ea lasand din nou capul in jos. Dar mai stiu ceva. Stiu ca asa trebuie sa fie. Asa trebuie...
Barbatul ii lua capul in maini si ii indrepta privirea spre a lui.
-Ma mai tii minte nu?! intreba el.
-Da! Categoric! Mi-aduc aminte fiecare clipa petrecuta langa tine fara cap. Mi-aduc aminte si momentele de groaza cand te-ai hotarat sa-mi dai capul inapoi. Mi-e mai bine fara cap! Mi-e mai bine langa tine!
Se lasa o liniste apasatoare. Cainele incepu sa urle agresiv.
Barbatul stranse capul papusii in mainile lui mari. Era gata. Acum era momentul sa faca ce trebuia facut. Inchise ochii si trase cu putere. Cazu in genunchi cu ochii inchisi. Isi prinse capul in maini si incerca sa-si smulga propriul cap, dar nu reusi. Incepu sa planga.
-Nu pot sa-mi pierd capul! Ia-ti-l inapoi!
Deschise ochii brusc si ramase nemiscat cateva clipe. Papusa lui de carpa nu mai era acolo.
Se ridica agitat si incepu sa se plimbe inainte si inapoi prin fata copacului.
-A zis ca vrea sa-si piarda capul! Am zis ca vreau sa-mi pierd capul! Niciodata nu reusesc sa fac sa fie bine! Si doar am zis!
Isi ridica privirea si se indrepta spre mijlocul soselei. Se opri. Stranse mainile pe langa corp si porni.Incepu sa mearga din ce in ce mai repede. Ridica ochii mari spre soare si incepu sa strige:
-Am zis ca o sa ma opresc! Am zis ca nu o sa ma mai uit inapoi! Am zis ca vremea va fi frumoasa si acolo, pe cerul albastru, voi picta nori mari albi! Am zis!
