la doi pasi

Asa statea acolo.
Asa statea acolo unde nimeni nu indraznea sa o deranjeze.
Asa statea acolo unde nimic nu indraznea sa o deranjeze decat poate vreo furnicuta pierduta si speriata ca si ea.

Cu ochii strans inchisi si cu palmele apasand pe pamant , facea ce stia ca trebuia facut demult…isi facea ordine..
“Ordine si disciplina domnisoara!”…asa ii spunea cineva…

Il vedea pe el langa Ea.O vedea pe Ea disparand si un zambet impins de speranta se aseza frumos pe fata ei, in lumina soarelui.Il lua de mana si fugeau impreuna. Doi pasi! Doar atat puteau fugi…doi pasi…
Ea aparea din nou..il numea ‘my lover’ si fugea cu el.
Se tinea disperata dupa ei pana cand Ea, plictisita si nervoasa disparea din nou.Ramas singur se intorcea spre fata cu zambetul in lumina soarelui si o lua de mana. Doi pasi!
“Azi vom mai face doi pasi…unde crezi ca vom ajunge?”, intreba el.
“Acolo…exact acolo si vom merge impreuna pana acolo!” se auzi raspunsul.
Dar cand al doilea pas lua sfarsit si piciorul atingea pamantul, aparea din nou Ea. Il numea ‘my lover’ si plecau tacuti. Fata cu zambetul in lumina soarelui ii urma cantand un cantec numai de ea stiut pana cand Ea s-a suparat si iritata a disparut.
In acel moment el s-a indreptat spre fata cu zambetul in lumina soarelui si cu capul plecat a luat-o in brate..”Nu mai pot..am obosit! Azi nu vreau sa mai merg nici doi pasi!”
…”Dar cum? Nu ti-e dor de Ea?” l-a intrebat fata…”E chiar aici..la doi pasi!”
“Nu mai pot…nu mai vreau!” a strigat el cu ochii inchisi.
“Ei bine, raspunse fata, eu atunci te las.Nu ma voi obisnui sa nu-ti fiu alaturi dar asa nu se poate…nu ne este permis sa stam asa impreuna…decat doi pasi! Ea trebuie sa te aiba cat vrea…eu nu…Doi pasi ai inteles?! “

Gandacelul vesel ii facuse semn si ea deschise ochii lasand zambetul in lumina soarelui. Se ridica usor de parca ar fi invatat sa zboare si facu doi pasi.Era singura.Se uita la mana dreapta dar …nu era nicio mana care sa se vada langa a ei.
Se pare ca doi pasi era prea mult!
Pentru prima data a continuat sa mearga pentru a ajunge acolo.Va ajunge acolo singura…Va fi acolo si se va aseza repede sa prinda loc. Se va aseza repede sa isi gaseasca un loc…locul ei…la doar doi pasi!

cum vreti voi

Am incercat sa impart ideile mele cu ceilalti.Am deschis sacul si-am inceput sa scot din el idei, ganduri, sentimente de moment.De fiecare data insa, la un moment dat toate se izbeau de un zid gros de incapacitate de intelegere.
Asa ca m-am decis…am sa-mi strang ideile, gandurile, cuvintele imprastiate din neglijenta peste tot , le voi pune inapoi in sac si la fel ca Mos Craciun..ma voi intorce la anu’. Poate pana atunci ceilalti vor intelege ca eu nu exist…nu asa cum cred ei.
Vreau ca ei sa inteleaga ca eu exist dar o fac intr-un mod mai complex decat se poate crede la prima aruncare a privirii.Toti au tinut sa arunce in mine cu impresii si explicatii dar nimeni nu si-a adus aminte sa -si intoarca pentru doar cateva clipe atentia spre ceea ce iese din mine sub forma de cuvinte.
Asa ca m-am decis…renunt sa mai las cuvintele sa iasa la aer decat poate pentru o scurta plimbare prin parcul de joaca al ideilor de prost gust…poate ca la un moment dat cineva din parc va reusi totusi sa-I acorde atentie unei idei…
Azi in tramvai am asistat la urmatoarea scena:
O babuta a intrebat un tanar: “Cobori?” pe un ton extrem de simpatic de ai fi zis ca e bunica perfecta pentru a spune povesti.
Tanarul raspunde: “Nu” si se da la o parte pentru a-I face loc doamnei sa coboare.
Doamna trece mai in fata si un alt tanar se apropie si intreaba: “Nu va suparati..coborati?”
Acesta a fost momentul in care batrana s-a transformat.Cu ochii plini de ura si dispret s-a intors spre tanar si cu o voce grava i-a zis: “Da cobor! De ce crezi ca stau aici?!”
Fix asa e si-n ceea ce ma priveste.Persoanele din jurul meu sunt ‘babuta’..de ce? Pentru ca de fiecare data cand ei vor ceva sunt simpatici si au o voce atat de blanda incat ai impresia ca e de fapt un cantec de demult . Insa in momentul in care si eu vreau acelasi lucru, ceilalti se transforma si se rastesc atat de apasat incat uit de fapt ce vroiam sa exprim si ma pierd… tot ce-mi ramane de spus este…
”promit ca de azi va fi cum vreti voi!”

Morphing - Elsiane