de cateva ore intregi stau..stau si ma intreb...oare daca ma ridic si ma asez in fata oglinzii o sa apari acolo?
de ceva timp stau in fata oglinzii..stau si astept sa apari dar..nu..nu esti nici aici...
tot ce vad e aceeasi fata cu care m-am obisnuit si aceleasi culori enervante din jurul meu...vad ce as fi vazut si daca nu ma ridicam...singura diferenta e ca ma vad pe mine..
ma uit la mine si ma-ntreb...aaaa...da...de ce tot tu?
albastru...negru...rosu...eu...multe culori si..nimic...
oare de ce oglinda nu poate sa imi creeze o alta lume? de ce daca ma uit in ea vad aceleasi lucruri?...e ca un tablou care se schimba odata cu mine...ca orice artist care se respecta imi fac autoportretul...zilnic...numai ca niciodata nu mi se pare destul de bun incat sa vreau sa-l arat si altora...de fiecare data mi se pare neterminat!..poate ca..pana la urma nu sunt un artist...
oglinda...da...un nimic care te face sa dispari...te uiti..te vezi..stingi lumina si..pam pam!..dispari!
macar asa ajungi sa dipari intr-un loc in care e nimic..de fapt e totul dar nu poti sa vezi nimic...nu ti se da voie sa te bucuri de ce te inconjoara dar e mai bine pentru ca asa nu stii ce inseamna sa ai si nu poate sa ti lipseasca ce nu ai...si..poti sa reapari cand vrei...poti sa te intorci la ce tot ce te inconjoara si sa-ti lipseasca din nou ce nu ai...
unde e intrerupatoru'?!
