Spit.It.Out

oferta de octombrie

2009-10-21T03:24:00.000-07:00

Nu imi explic ce se intampla cu mine.
Raman in urma. Cei din jur alearga pe langa mine si cam atat. Doar castile ma mai ajuta. Imi soptesc la ureche cateva sunete legate perfect.
Parca mi-e greu sa exist azi.
O prietena imi zice : “Eh…lasa ca trece si ziua de azi.”
Raspunsul? “Da. Astept.”
Astept sa treaca si azi. Astept sa treaca si maine. Astept sa treaca tot timpul necesar. Parca m-am maturizat. Am rabdare sa astept cat e nevoie. Nu ma mai plang, nu ma mai grabesc.
Pentru cateva minute, datorita muzicii care imi invadeaza auzul, am reusit sa plec de-aici. Ma aflam la o fereastra a unui aparatament. Etajul 9. Afara ningea cu fulgi mari, albi. Prima ninsoare! Eu ascultam muzica asta si trageam cu sete dintr-o tigara, lasandu-ma sa zbor alaturi de ceea ce astept. Minunat!
Asta s-a intamplat insa doar pentru cateva minute pentru ca am auzit : ‘Mergi la masa?’ si totu’ s-a rupt.
Ma-ntreb de ce e asa greu cu comunicarea asta si cum de reusesc cateva cuvinte sa te faca sa urasti ce candva se potrivea trairilor tale. Ma-ntreb de ce exista oameni carora le face placere sa te calce cand esti la pamant. De ce nu mai exista maini destul de lungi care sa ajunga la tine si sa te ridice? Oare toata lumea si-a taiat din maini? Oare mainile prea lungi sunt un obstacol in calea fericirii lor? Daca da atunci imi pare rau….Voi ramane o ciudata cu mainile lungi! Hahaha!

Azi am cateva oferte.
Azi cumpar aer curat. Azi rad din orice…pe gratis. Azi cumpar sentimente. Dau la schimb cateva idei pentru altele mai vechi. Inchiriez vise scurte de maxim 10 secunde. Cumpar o mana de ajutor. Inchiriez asteptari si donez amintiri. Urgent!

Mai bine pa!

2009-08-20T06:20:00.000-07:00

Asa m-am plictisit si m-am saturat de nici mie nu-mi vine sa cred!
Inca o zi…inca o zi de plictiseala acuta impletita cu glume si discutii inutile ‘la o tigara’.
Mai bine pa!
M-am saturat sa ma aflu in acelasi loc zi de zi, acelasi scaun, acelasi birou, acelasi PC. Aceleasi fete in fata mea, aceleasi voci over and over.
Mai bine…pa!
Nu mai suport praful si ‘tramvaiul zdruncinator’.
Azi bate vantul.E mai bine.
Ma enerveaza caldura si haosul de la pasaj
Mai bine pa!!
Ma bucura totusi colegii. Ma bucur ca inca mai exista oameni si ca eu am dat peste ei.
Zambesc cand imi aduc aminte ca am prieteni si ma uit in gol intrebandu-ma …oare cum se mai descurca?
Asa tre’ sa fie ma?
Mai bine pa!
Am obosit atat de tare! Atat de tare!! Tare tare!! Am obosit si vreau sa dispara cei care ma obosesc!
Hai pa pa pa pa pa!
Sa ma lase sa gandesc si sa nu-mi mai indese cu pumnul idei idioate in care ei cred. Fratilor!!! Nu ma intereseaza!!! Pastrati-le pentru voi va rog. Decat sa ascult si sa inghit pe nepusa masa cuvinte legate aiurea….mai bine pa!
Ma intristeaza ca oamenii buni renunta si devin agresivi. E bine sa fi agresiv! Dar nu e bine sa devi agresiv. E greu cu echilibrul asta dar se poate. Sigur se poate!
Parca nici cheia de la bloc nu mai e buna. E prea mare! Sau sunt eu prea mica?
Pana la urma…asta e. Enjoy! Keep walking!
Daca indraznesti cumva sa te opresti sa-ti umplii plamanii cu aer curat , neamestecat cu propozitii stricate, esti calcat in picioare.
Eh…in cam 24 de ore o sa am dreptul sa fac asta! In alt loc normal.
Asa ca…mai bine…pa!

In aer

2009-07-01T07:27:00.000-07:00

Azi m-am simtit cum nu m-am simtit niciodata.
Am citit cateva randuri si-am ramas in aer.
Haos.
Mi-am ridicat ochii si-am privit in jur.
Haos.
Alti ochi s-au ridicat si s-au fixat p mine. Dup-aia s-au intors si s-au fixat pe randurile care ne-au lasat pe toti sa plutim fara sprijin.
Haos!
In aer cu nervii la pamant.
Cu ochii trecand incet incet peste fiecare cuvant, debusolata.
Ce se va intampla de maine?
Pentru prima data nesiguranta m-a atacat pe toate partile. Mi-a lasat un gol in stomac si o urma adanca de regret.
Teama.
Scenarii, intrebari, si-o lista.
Ar trebui ca intr-o oarecare masura sa ma simt in siguranta.Ce siguranta ma nene cand vezi oameni care dupa ce au citit doua randuri au ramas cu NIMIC?!
Dupa nici jumatate de ora un al doilea mail ne tranteste la pamant.
Haotizam.
Reactii adverse, diverse.
Si maine?

Incep sa ma dezmortesc. Mainile incep sa mi se miste. Ma gasesc cerand unui om de la care astept compasiune, sa ma inteleaga... sunt trantita la pamant! Nu mai am rezolvare pentru alte probleme momentan. Imi cer scuze. Cer ajutor . Cer cuvinte in ajutor! Tot ce primesc sunt propozitii fara legatura si reprosuri. Asta primesti cand nu mai poti sa dai?
Ajutor!

Sunt in aer cu nervii la pamant…

Papusa de carpa

2009-05-08T01:34:00.000-07:00

-Am zis ca o sa ma opresc! Am zis ca nu o sa ma mai uit inapoi! Am zis ca vremea va fi frumoasa si acolo, pe cerul albastru, voi picta nori mari albi! Am zis!

Asa striga tinand gura larg deschisa, cu ochii mari negri indreptati spre soare. Asa striga mergand repede pe mijlocul soselei parasite, marginita de un lan de grau.

Deodata se opri brusc. Ceva aflat in fata il facu sa taca si sa se ia in brate. Inchise ochii strans si cu mainile incerca sa-si desfaca gura inclestata. Vroia sa strige! Vroia sa spuna ca a zis!

„Trebuie! Trebuie! Asa nu pot exista! Trebuie sa strig cat pot de incet si vremea va fi frumoasa! Dispari! Dispari!”, isi urla in gand.

A cazut in genunchi. Si-a indepartat nelinistit mainile de la gura si a deschis ochii plini de lacrimi.

In fata lui, stand drepti ca pentru apelul de seara, statea ea. Era chiar papusa cea veche de carpa.

A incercat sa isi intinda mainile, sa o apuce de par si sa ii smulga capul asa cum obisnuia sa faca, numai ca mainile nu-l ascultau. Unghiile ii intrasera adanc in glezna, colorandu-se frumos in rosu. Un rosu sangeriu. Exact ca unghiile frumos aranjate ale papusii de carpa.

-Dispari! Am zis ca o sa ma opresc!, a reusit el sa strige puternic.

-Si unde sa ma duc?, se auzi vocea tremurata a papusii. Unde sa ma mai duc? Am fost peste tot dar mi-am dat seama ca nu ma pot descurca cu cap. Smulge-mi capul te rog frumos.

-Am zis!, striga barbatul nervos si se ridica in picioare.

Era ceva mai inalt decat papusa din fata lui, dar ceva din fragilitatea ei il facea sa se simta un pitic de la circ, pierdut printre picioarele oamenilor mari veniti sa-i vada spectacolul.

-Esti nebun?!, striga papusa. Vreau sa imi pierd capul si numai tu ma poti ajuta. Fa-o odata!

Barbatul se intoarse cu spatele si facu un pas.

-Am zis ca nu o sa ma mai uit inapoi!

Incepu sa isi taraie picioarele , calculat, unul dupa altul, pana ajunse la singurul copac de pe marginea drumului. Isi deschise bratele si imbratisa copacul.

-Dar eu nu pot sa plec de aici cu capul pe umeri si tu stii asta! se auzi din spatele lui.

Isi intoarse privirea si o vazu stand cu capul in pamant. Mainile ei strangeau puternic rochita verde, in timp ce ea batea cu piciorul in pamant.

Ochii lui privira dincolo de ea, in zare unde era liniste. La capatul drumului lenevea intins pe pamant un caine. Parea atat de fericit acolo, singur, inconjurat de nimic, incat barbatul reusii sa zambeasca. Isi desprinse usor mainile din jurul copacului si intinse un deget catre papusa.

-Tu esti a mea nu?, spuse el zambind.

-Da, da! Stii ca sunt!, ii spuse papusa, ridicand capul din pamant.

-Foarte bine!

-Da! Foarte bine!

Degetul barbatului atinse fata papusii. Aceasta isi lasa rochita sa-i acopere din nou picioarele, si-si indrepta mana spre fata barbatului. Zambi.

-O sa-ti pierzi capul din cauza mea. Sti asta nu?

-Da stiu! spuse ea lasand din nou capul in jos. Dar mai stiu ceva. Stiu ca asa trebuie sa fie. Asa trebuie...

Barbatul ii lua capul in maini si ii indrepta privirea spre a lui.

-Ma mai tii minte nu?! intreba el.

-Da! Categoric! Mi-aduc aminte fiecare clipa petrecuta langa tine fara cap. Mi-aduc aminte si momentele de groaza cand te-ai hotarat sa-mi dai capul inapoi. Mi-e mai bine fara cap! Mi-e mai bine langa tine!

Se lasa o liniste apasatoare. Cainele incepu sa urle agresiv.

Barbatul stranse capul papusii in mainile lui mari. Era gata. Acum era momentul sa faca ce trebuia facut. Inchise ochii si trase cu putere. Cazu in genunchi cu ochii inchisi. Isi prinse capul in maini si incerca sa-si smulga propriul cap, dar nu reusi. Incepu sa planga.

-Nu pot sa-mi pierd capul! Ia-ti-l inapoi!

Deschise ochii brusc si ramase nemiscat cateva clipe. Papusa lui de carpa nu mai era acolo.

Se ridica agitat si incepu sa se plimbe inainte si inapoi prin fata copacului.

-A zis ca vrea sa-si piarda capul! Am zis ca vreau sa-mi pierd capul! Niciodata nu reusesc sa fac sa fie bine! Si doar am zis!

Isi ridica privirea si se indrepta spre mijlocul soselei. Se opri. Stranse mainile pe langa corp si porni.Incepu sa mearga din ce in ce mai repede. Ridica ochii mari spre soare si incepu sa strige:

-Am zis ca o sa ma opresc! Am zis ca nu o sa ma mai uit inapoi! Am zis ca vremea va fi frumoasa si acolo, pe cerul albastru, voi picta nori mari albi! Am zis!

Imi plac mainile

2009-04-17T03:06:00.000-07:00

E vineri.

Stau imprastiata pe scaun cu Parov Stelar in urechi si citesc plictisita randuri de prost gust scrise in sictir.

O gramada organizata de oameni stresati de gandul de vacanta, se perinda pe langa mine. Ma gandesc ca poate incearca sa-mi transmita ceva si le observ limbajul corpului. In afara de capete plecate asupa unei tastaturi pline de vreme , de cativa ochi indreptati fix inspre geamul mare de langa ei si de cateva picioare aruncate neglijent pe podea in drumul spre propriul birou…nu observ nimic. Ce-or vrea sa insemne toate astea???

Imi plac mainile.

De cateva zile, in tramvai, stand ingropata in scaunul colorat voios, observ toate mainile insirate pe bara si incerc sa le gasesc o fata potrivita. De cele mai multe ori o dau in bara. Ma uit la mana, citesc ce scrie printre venele inscriptionate pe ea si incerc sa imi imaginez fata persoanei care o detine dar…gresesc. Se pare ca mainile au fost impartite gresit!

Imi plac mainile si imi place cuvantul ‘zambet’. Imi plac degetele lungi asezonate cu un zambet sincer. Imi place sa zambesc cand vad degete frumoase si imi place sa imi apropii degetele de un zambet frumos.

Dar totusi…e vineri! Sfarsit de saptamana ! Nu-mi plac lucrurile care se termina dar ziua de vineri e ca genericul de final al unui film prost pe care-l tot vezi si de fiecare data astepti sa se termine …mai repede!

I Want You(Parov Stelar Remix) - Andy Korg

Bla bla bla

2009-04-16T07:24:00.000-07:00

Bla bla bla…si iar bla bla bla.Cam asta e tot ce aud in ultimul timp.Ce e si mai trist e ca doar asta reusesc si eu sa zic. O gramada de “bla bla-uri” ce zumzaie in jurul si inauntrul meu de parca ar fi la ele acasa, la un ceai. Un ceai de menta, usor aromat, care te face sa vrei sa vorbesti vrute si nevrute intr-un timp foarte scurt.
Din cand in cand ne aducem aminte sa punem punct. Acesta e momentul in care fericitul “bla bla” isi bea ultima gura de ceai si se baga in pat la nani. Dar ceasul suna repede si ‘bla bla-urile” se trezesc voioase si se aseaza iar in jurul mesei.
Un ceai de cirese cu foarte putin zahar.

Bla bla bla everybody!

la doi pasi

2009-03-08T13:43:00.001-07:00

Asa statea acolo.
Asa statea acolo unde nimeni nu indraznea sa o deranjeze.
Asa statea acolo unde nimic nu indraznea sa o deranjeze decat poate vreo furnicuta pierduta si speriata ca si ea.

Cu ochii strans inchisi si cu palmele apasand pe pamant , facea ce stia ca trebuia facut demult…isi facea ordine..
“Ordine si disciplina domnisoara!”…asa ii spunea cineva…

Il vedea pe el langa Ea.O vedea pe Ea disparand si un zambet impins de speranta se aseza frumos pe fata ei, in lumina soarelui.Il lua de mana si fugeau impreuna. Doi pasi! Doar atat puteau fugi…doi pasi…
Ea aparea din nou..il numea ‘my lover’ si fugea cu el.
Se tinea disperata dupa ei pana cand Ea, plictisita si nervoasa disparea din nou.Ramas singur se intorcea spre fata cu zambetul in lumina soarelui si o lua de mana. Doi pasi!
“Azi vom mai face doi pasi…unde crezi ca vom ajunge?”, intreba el.
“Acolo…exact acolo si vom merge impreuna pana acolo!” se auzi raspunsul.
Dar cand al doilea pas lua sfarsit si piciorul atingea pamantul, aparea din nou Ea. Il numea ‘my lover’ si plecau tacuti. Fata cu zambetul in lumina soarelui ii urma cantand un cantec numai de ea stiut pana cand Ea s-a suparat si iritata a disparut.
In acel moment el s-a indreptat spre fata cu zambetul in lumina soarelui si cu capul plecat a luat-o in brate..”Nu mai pot..am obosit! Azi nu vreau sa mai merg nici doi pasi!”
…”Dar cum? Nu ti-e dor de Ea?” l-a intrebat fata…”E chiar aici..la doi pasi!”
“Nu mai pot…nu mai vreau!” a strigat el cu ochii inchisi.
“Ei bine, raspunse fata, eu atunci te las.Nu ma voi obisnui sa nu-ti fiu alaturi dar asa nu se poate…nu ne este permis sa stam asa impreuna…decat doi pasi! Ea trebuie sa te aiba cat vrea…eu nu…Doi pasi ai inteles?! “

Gandacelul vesel ii facuse semn si ea deschise ochii lasand zambetul in lumina soarelui. Se ridica usor de parca ar fi invatat sa zboare si facu doi pasi.Era singura.Se uita la mana dreapta dar …nu era nicio mana care sa se vada langa a ei.
Se pare ca doi pasi era prea mult!
Pentru prima data a continuat sa mearga pentru a ajunge acolo.Va ajunge acolo singura…Va fi acolo si se va aseza repede sa prinda loc. Se va aseza repede sa isi gaseasca un loc…locul ei…la doar doi pasi!

cum vreti voi

2009-03-02T03:28:00.000-08:00

Am incercat sa impart ideile mele cu ceilalti.Am deschis sacul si-am inceput sa scot din el idei, ganduri, sentimente de moment.De fiecare data insa, la un moment dat toate se izbeau de un zid gros de incapacitate de intelegere.
Asa ca m-am decis…am sa-mi strang ideile, gandurile, cuvintele imprastiate din neglijenta peste tot , le voi pune inapoi in sac si la fel ca Mos Craciun..ma voi intorce la anu’. Poate pana atunci ceilalti vor intelege ca eu nu exist…nu asa cum cred ei.
Vreau ca ei sa inteleaga ca eu exist dar o fac intr-un mod mai complex decat se poate crede la prima aruncare a privirii.Toti au tinut sa arunce in mine cu impresii si explicatii dar nimeni nu si-a adus aminte sa -si intoarca pentru doar cateva clipe atentia spre ceea ce iese din mine sub forma de cuvinte.
Asa ca m-am decis…renunt sa mai las cuvintele sa iasa la aer decat poate pentru o scurta plimbare prin parcul de joaca al ideilor de prost gust…poate ca la un moment dat cineva din parc va reusi totusi sa-I acorde atentie unei idei…
Azi in tramvai am asistat la urmatoarea scena:
O babuta a intrebat un tanar: “Cobori?” pe un ton extrem de simpatic de ai fi zis ca e bunica perfecta pentru a spune povesti.
Tanarul raspunde: “Nu” si se da la o parte pentru a-I face loc doamnei sa coboare.
Doamna trece mai in fata si un alt tanar se apropie si intreaba: “Nu va suparati..coborati?”
Acesta a fost momentul in care batrana s-a transformat.Cu ochii plini de ura si dispret s-a intors spre tanar si cu o voce grava i-a zis: “Da cobor! De ce crezi ca stau aici?!”
Fix asa e si-n ceea ce ma priveste.Persoanele din jurul meu sunt ‘babuta’..de ce? Pentru ca de fiecare data cand ei vor ceva sunt simpatici si au o voce atat de blanda incat ai impresia ca e de fapt un cantec de demult . Insa in momentul in care si eu vreau acelasi lucru, ceilalti se transforma si se rastesc atat de apasat incat uit de fapt ce vroiam sa exprim si ma pierd… tot ce-mi ramane de spus este…
”promit ca de azi va fi cum vreti voi!”

Morphing - Elsiane

remember people

2009-02-20T12:53:00.000-08:00

haos si vant puternic
luminite si nervi aruncati in fetele trecatorilor
crima si pedeapsa

In birou e liniste si doar tastele apasate cu graba se fac auzite impreuna cu glasul domnisoarei de la tv care anunta stirile.
Primesc o veste proasta dar nu reusesc sa fac altceva decat sa oftez trist si sa ma pierd printre fulgii mari de afara.Imi zic ca va trece si continui sa privesc cum apar pe ecranul calculatorului cuvinte care incet incet reusesc sa imi aduca o lacrima pe obraz...Grabita o sterg si incerc sa zambesc..e bine sa zambesti! Incerc sa ma linistesc la gandul ca in curand plec acasa..la mine acasa..la mine in pat unde totul e asa cum trebuie.
Timpul continua sa treaca in graba pe langa mine dar se opreste brusc in momentul in care o alta poveste trista apare pe ecranul calculatorului meu.O alta lacrima se impinge sa iasa dar o opresc nervoasa.'Hai mah..gata!"Privirea imi fuge din nou afara..de data asta fulgii erau izbiti cu putere de fereastra inchisa...trist..
Ma uit in jur si-mi dau seama ca sunt singura in toata povestea asta.Panica.Muzica.Cuvinte scrise la gramada.
Am incercat sa ajut si n-am reusit..am incercat sa fac cum vor ei si n-am reusit…am incercat sa nu mai incerc si am uitat ce trebuia sa-ncerc…mda..
Pana si plapuma ce promitea sa ma protejeze cand voi ajunge acolo s-a dat bolnava si-a zis ca nu poate ajunge.Sau eu nu pot ajunge?Nu-mi mai aduc aminte…
Imi aduc insa aminte drumul trist acoperit cu agresivitate de zapada alba si rece...

In A State/God Moving Over The Face Of The Waters ft Moby - UNKLE

I'm a liar

2009-01-29T05:21:00.000-08:00

...

mint
...
pepper mint
...

Everybody

2009-01-16T04:54:00.000-08:00

Pe ritmuri de cuvinte arse ma misc electric si incerc sa intru pe rand in filmele tuturor.
Cineva imi spune: “Everybody loves Irene!”. Zambesc si ridic mana intr-un mod ce seamana cu o culoare…

...joc si joaca...

2008-10-12T01:54:00.000-07:00

‘Oamenii maturi nu pricep singuri nimic, niciodata...si e obositor pentru copii sa le tot dea intr-una lamuriri.’

‘-Ce facem azi?
-Ne jucam de-a mama si de-a tata!
-Ah da! Deci...sa-ti fac ceva de mancare nu?
-Da da! Eu plec la munca’....
Cam asa se petreceau zilele cand eram copil. Lucrurile pareau extrem de simple si totul foarte frumos aranjat ca o masa festiva la care toata lumea se aseaza cu bucurie. Niciodata insa nu m-am intrebat cum de ‘mama si tata’ au ajuns sa fie ‘mama si tata’. Cum s-au cunoscut? De ce ‘mama’ e numita ‘mama’ si nu altcumva...de ce ‘mama’ nu e ‘bunica’? Cum a devenit persoana asta sa capete statutul de ‘mama’?
Dar nu conta...lucrurile erau foarte simple..asa este pentru ca asa trebuie sa fie.
Dar acum? Acum nimic nu mai e pentru ca asa trebuie sa fie...acum masa festiva frumos aranjata s-a transformat intr-o masa alandala pe care aruncam grabiti cana de cafea dimineata.
Acum am inteles si am plecat capul in fata faptului implinit: nimic nu e simplu!
Dar parca, ceva de pe toata masa asta asezata fara nici cea mai mica urma de bun gust, e exagerat de complicat! Parca deja visul incepe sa se transforme in cosmar si diminetile sunt momentul in care apune soarele.
Intr-o zi, plictisita, am incercat sa aranjez masa asa cum o gaseam cand eram mica...am incercat sa pun toate lucrurile la locul lor si poate chiar sa asez in mijlocul mesei un buchet de flori. Dar nu reusesc! Toate lucrurile de pe masa fug repede de la locul lor, schimbandu-si locul , uneori chiar cazand de pe masa. Sa nu mai vorbesc de buchetul mare de flori care de fiecare data cand ajunge pe masa se inchide si devine trist.

Acum situatia e de-a dreptul penibila!
‘ Ce-nseamna a imblanzi?’

Dont cry little girl - Saycet

teAMa

2008-09-07T13:40:00.000-07:00

M-am saturat bai! M-am saturat de toata superficialitatea din jurul meu si ma intristeaza povestile de viata pe care le aud.
Ma enerveaza si ma intristeaza sa observ ca ne facem rau pentru ca ne e frica de schimbare. Ascult si incet incet ma intristez si incerc la randul meu sa caut o solutie dar din pacate ajungem tot acolo: “Asta e frate...si daca asta e, alta nu e! N-ai ce sa-i faci! Pana la urma, timpul le rezolva pe toate...”.
De ce atunci cand iti dai seama ca nu e bine si stii ca ai putea sa ai mai mult pentru ca, pana la urma, meriti mai mult, nu faci nimic? De ce ti-e frica sa zici :” Ia gata ma! De-acum inainte va fii bine si pentru mine!”.
Poate pentru ca ne e frica. Poate ca ne e frica tocmai pentru ca lumea din jurul nostru pare atat de superficiala si nepasatoare incat ajungem sa credem ca nu exista ceva mai bun. Poate din cauza fetelor triste din autobuz sau a rautatilor pe care le infruntam. De vina pot fii soferii de taxi care nu te iau in taxi pentru ca e cursa prea scurta, barbatul in varsta care tipa la tine in autobuz ca nu te ridici sa ii dai locul nereusind sa inteleaga ca in ciuda faptului ca ai 20 de ani te simti rau si nu esti in stare sa stai in picioare, manelistul din gara care te injura pentru ca ii zici ca se spune corect “give me a light” si nu “give me a fire”, privirea sfidatoare a vanzatoarei cand ii spui ca n-ai marunt, vanzatoarea de la chiosc care nu-i da o inghetata copilului din fata ta pentru ca-i lipsesc 10 bani...Toate aceste lucruri care te inconjoara si de care te lovesti. Lucruri care scot in evidenta nepasarea specifica omului contemporan.
In acest caz...cum ai putea sa mai speri ca undeva acolo e ceva mai bun?
Plecam capul si mergem inainte...
Uitam cum ne doream sa fim cand eram copii si ne multumim cu ce-am reusit sa adunam pe drumul spre maturitate...
Ne complacem intr-o situatie deloc placuta...
Macar acum avem ceva...cum ar fii daca n-am mai avea nimic?
Teama de altceva.Frica de esec.Atat e clar.

Lionheart - Emancipator

ma uit

2008-08-07T10:54:00.000-07:00

ma uit undeva in urma si vad.
ma uit undeva in dreapta si vad.
ma uit undeva in stanga si vad.
ma uit...ma uit undeva...asa fac de fiecare data...de fiecare data ma uit pe undeva si imi ia ceva timp pana ma gasesc...

un mic nimic

2008-07-22T10:26:00.000-07:00

ploaie..apa de ploaie..totu' e apa de ploaie!
nu mai ramane nimic de facut decat sa faci ce crezi ca mai trebuie facut...daca trebuie, trebuie!
iau loc pe o banca si ma gandesc la ce banca sa-mi pun banii...care bani?
un lac si un cal....o cheie si o broasca..oac?! mac?! miau?! da da..mi-au cam disparut filmele...disparut fara urma...
am incercat sa urc o culme dar..culmea..n-am reusit! culmea culmilor si asta!
fac un experiment experimental si experimentez experiente noi...extraordinar! uit ca am uitat formula experimentului da nu-i problema..e la tv formula 1! ma uit si-mi zic:"ce tare e! tare nasol!". ma ridic si plec undeva sa ma adun putin...deci..1+1=...? mda...nici adunarea nu-si mai gaseste locu' ...nu-i problema...nici marea adunare generala nu era pana la urma atat de mare.
ma gandesc cum ar fii sa plec la mare...mare problema! cam mare distanta si nu destul de mare dorinta sa ajung la mare...mai bine la tara! ca doar o tara avem si nicaieri nu-i ca acasa! poate..hmm..doar la acasa tv...dar nu cred. ce ti-e si cu televiziunile astea?! acasa nu e prima si nici antena nu e pro! totusi intrebarea ramane: pro sau contra? contra sau nicolita? niculescu sau nicolaescu? fotbal sau film? filme proaste? pff...iar mi-ai stricat filmu!
gasesc un inel si brusc ma cred stapanul inelelor...ma gandesc cum ar fii daca mi-as pune inelul in buric ...nu nu! atunci as ajunge sa ma cred buricul pamantului si nimic n-ar mai fii la fel..nici felu' 1 nici felu 2...si-atunci? atunci sigur nu va fii ca acum! acum? a cu m? de ce nu a cu a?!
imi iau tricoul cu o dunga pe mijloc si realizez ca sunt cam intr-o dunga...cred ca trebuie sa ma odihnesc putin! vad un scaun si-l pun pe cap...in sfarsit sunt un om cu scaun la cap!
vad o floare si m-aplec sa o culeg ca doar sunt in floarea varstei! mai am ceva pana cand voi deveni baba...baba novac...titan...dristor..urmeaza statia piata unirii cu peronul pe partea dreapta!
imi dau jos tricoul cu dunga pe mijloc..nu-i placut sa fii intr-o dunga! imi iau rochita cu buline...buline pline...pff..acum sunt cam plina de mine..nu e bine..o bulina, doua patine, trei cantine, patru patrate si-un triunghi.geometrie in spatiu..intr-un spatiu cam mic cu un aer cam inchis...cine-a inchis ochii? mai bine cu ochii larg deschisi sa privesti in larg...cu barca in larg si panzele sus!toate panzele sus!

De cate ori?

2008-07-17T12:11:00.000-07:00

De cate ori privind in jurul nostru observam ce ar trebui sa observam de fapt?
De cate ori cerand uitam sa oferim?
De cate ori uitam sa ne aducem aminte de cate ori?
Un drum pietruit si-o casa ratacita sunt singurele lucruri care fac parte din poza veche de pe perete.O raza de soare intra timida prin fereastra larg deschisa si incercand sa fie cat mai atenta la ce se afla in jurul ei, se loveste de un ceas ce atarna plictisit desupra oglinzii neclare.
-Hei! Fii mai atenta te rog frumos! se aude glasul ragusit si nervos al ceasului. Cine te crezi?! Ai impresia ca daca esti asa frumoasa si stralucitoare poti sa faci ce vrei tu?! Ma bucur ca te vad dar mi se pare ca nu esti atat de buna pe cat te crede toata lumea. Te rog sa iesi afara!
Incremenita, cu ochii mari si tristi, raza de soare se uita la ceas.
-De ce taci? Stii ca am dreptate nu? continua ceasul incercand parca sa accentueze vinovatia razei de soare.
-Nu, nu...ma intrebam doar cum e sa fii ceas. Cum e sa fii cel de care depinde timpul cand noi toti ceilalti depindem de timp. Ma intrebam cum e sa fii asa ca tine...sa fii cel care demonstreaza de fapt existenta timpului. Fara tine timpul ar fii un haos total...
Ceasul lasa capul in pamant si cateva cuvinte triste se fac auzite:
-Nu intelegi nimic! Pleaca!
Rusinata raza de soare iese incet pe fereastra indepartandu-se fara o directie anume.
Ce-ar trebui sa faci cand nu intelegi nimic?
Cand iti dai seama ca de fapt ai inteles ceva?
Ce inseamna sa intelegi?
Cand eram copil credeam ca am inteles ca viata e frumoasa si ca undeva acolo exista un cal alb calarit de un fat-frumos care va veni sa ma salveze atunci cand va fii momentul...atunci cand zmeul ma va indeparta de tot ceea ce insemn eu de fapt...
Am invatat sa inteleg ca de fapt de foarte putine ori reusesc sa inteleg.
Am invatat ca de fapt nu reusesc sa invat ce trebuie..cum trebuie...nici macar cand trebuie...
Inteleg ca trebuie sa invat dar nu reusesc sa invat cum sa inteleg...
De cate ori am inteles?
De cate ori am reusit sa ma intorc si sa plec?
De cate ori am inteles cand trebuie sa plec?
Nici macar nu am reusit sa invat de cate ori...

bac 2008

2008-07-03T05:39:00.000-07:00

Nichita Stanescu este un poet care se mira de faptul ca oamenii aud si au urechi. Lucru greu de inteles, doar are si el urechi, nu? Nu doar Stanescu era mai ciudatel, ci si Eminescu, poet care a scris despre un flacau, Luceafar pe numele sau. Era si el indragostit de o fata de imparat, pacat doar ca s-a nasolit treaba, fiindca tipa il iubea pe altul. Intelegeti de ce profesorii care au corectat lucrarile de limba romana de la bacalaureatul din acest an au iesit din sala cu lacrimi in ochi.

Si...ar mai fi cateva..cam asa:
*“Ghilimelele apar numai atunci cand vorbeste cineva, chiar si in soapta”
*“Adica Ion zacea atat de adanc incat nici nu si-a dat seama ca a uitat lumina aprinsa si era atat de lenes ca nici becul nu la mai sters de praf si de aceea lumina era murdara”; (n.n.: la acest subpunct de la Subiectul 1, cerinta era urmatoarea: Comenteaza in 6 - 10 randuri secventa descriptiva …. , evidentiind relatia dintre fondul de idei si mijloacele artistice)
*“Eminescu a scris Luceafarul pentru ca l-a vazut mai mare decat toate stelele si de aceea ia placut … Luceafarul s-a transformat intr-un flacau pentru ca altfel nu putea so iubeasca pe fata imparatului dar pe urma s-a nasolit treaba pentru ca fata aia iubea pe altul si Luceafarul s-a intors in cer de unde cazuse”
*“Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in randuri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri”
*“Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cat o carte groasa, si are atatea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intalnesti cu ea si in final”
*“Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cand cel care scrie basmul este incult si basmul este incult, adica opus basmului cult, dar amandoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si celalalt in alt fel”
*"Nu înţeleg de ce Harap Alb este un basm cult. Dacă era cult, adică inteligent, eu nu înţelegeam ce scrie în carte pentru că ar fi trebuit să aibă numai cuvinte neînţelegătoare. Asta nu înseamnă că eu nu sunt un băiat deştept!"
*“Luceafărul este cea mai mare poezie a lui Eminescu, cred că are vreo sută de strofe şi acolo e vorba despre o poezie de dragoste pentru că există o fată pe care o iubesc doi tipi şi ea la început nu ştie pe care să-l iubească, dar îl alege pe celălalt şi o doare în cot de Luceafăr”
*La cerinţa - scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre timp, pornind de la ideea exprimată în afirmaţia “Timpul se schimbă. Trebuie să ne schimbăm şi noi cu dânsul” a lui Lovinescu, unul dintre elevi scrie: “Păi da, trebuie să ne dăm după timp, acum nu mai este vreme de dulcegării, de tromboane, trebuie să ştii să trăieşti, să faci bani, să ai casă şi maşină, să ai un servici uşor şi bănos. Dacă te dai după timp trăieşti bine, cum trăiesc deputaţii”
*"Eminescu nu prea ştia să vorbească. A făcut o greşeală gramaticală, care nu ştiu cum se numeşte dar nu trebuia să-i zică să coboare în jos luceafărului că nu e corect. E ca greşelile pe care le fac moşii în autobuz când spun să avansăm înainte şi noi suntem pe jos de râs."

Si...cea mai pe trend perla a acestui an:
" cred că Nichita Stănescu a fost puţin emo. Aşa am văzut eu o poză cu el în carte, avea părul în ochi cum are nişte fete de la noi din şcoală. Nimeni nu le suportă că sunt ciudate. De ce l-a lăsat pe Nichita ăsta cu nume de fată să scrie poezii? Nu ştiau că e sensibil?"

the future...seems...not!

Iluzionism

2008-07-02T10:24:00.000-07:00

In complexul oazei calatorul insetat isi imagineaza ca vede apa, palmieri si umbra nu pentru ca ar avea dovezi, ci pentru ca are nevoie de toate acestea. Necesitatile disperate creeaza o halucinatie a solutiei lor: setea halucineaza apa, nevoia de dragoste halucineaza barbatul sau femeia ideala..
Complexul oazei nu e niciodata o iluzie totala..calatorul din desert vede cu adevarat 'ceva' la orizont...numai ca palmierii s-au vestejit, fantana a secat si locul e infestat de lacuste...
Fiecare dintre noi ajunge sa fie la un moment dat victima a unei iluzii similare..
Istoria medicala ne spune despre cazul unui barbat care traia cu iluzia cu totul neobisnuita ca este un ou ochi. Cum si cand i-a intrat in cap o asemenea idee nu stie nimeni, dar refuza sa se aseze undeva de frica sa nu 'se sparga'. Doctorii au incercat sedative si medicamente ca sa-i linisteasca temerile dar nimic nu dadea rezultate. In final, unul dintre ei a facut efortul de a patrunde in mintea lui si i-a sugerat sa poarte cu el tot timpul o felie de paine pe care sa o puna pe scaunul pe care vrea sa se aseze. De atunci barbatul n-a mai fost vazut niciodata fara o felie de paine la indemana si a fost capabil sa duca o viata mai mult sau mai putin normala.
Morala acestei povesti? E o poveste care incearca sa arate ca desi cineva poate trai cu o iluzie ( credinta ca e un ou ochi, dragostea...), daca gaseste partea ei complementara, totul poate fii bine. Iluziile nu sunt daunatoare in sine...ele ranesc doar atunci cand esti singurul care crede in ele, cand nu poti crea un mediu in care sa poata fii sustinute...

Everybody Wants To Be A Cat - Psapp

lost and found

2008-06-07T04:38:00.000-07:00

cand eram mica, la scoala, in generala, mi se spunea ca scriu cu picioarele.am crescut...am inceput sa scriu cu capu dar m-am plictisit si am trecut la urmatoarea etapa...am inceput sa scriu cu inima.au trecut insa si zilele astea mai usor sau mai greu...nu-mi dau seama.am inceput ca in procesul asta de scriere sa-mi folosesc doar mainile..era sau parea sa fie de ajuns.
dupa ceva timp insa am folosit doar o mana..cea dreapta ca apoi sa ajung sa folosesc doar cateva degete care ma ajutau sa tastez cuvintele.
acum cred ca m-am pierdut putin...nu mai stiu cu ce ar trebui sa scriu de fapt asa ca am hotarat sa-mi folosesc pe rand sau in acelasi timp si capul...si inima...si mainile...si cateva degete.picioarele insa le-am lasat deoparte..le folosesc doar ca sa ma deplasez sau..hmm..cel putin asa cred.dar..pe de alta parte..asa credeam si-atunci...

nu e evident?

2008-05-27T03:16:00.000-07:00

In camera inchisa vantul se auzea acum mai incet...ca o soapta...
Nu dadusem prea mare atentie peisajului de afara dar acum imi apareau in fata ochilor betivul care traversa strada, femeia roscata care alerga, cutia goala de suc pe care cineva o aruncase dintr-o masina in mers, siluetele intunecate ale copacilor, stelele, toate imi apareau clar in fata ochilor.In camera plutea un abur neobisnuit...mi-era greu sa respir...
Am deschis televizorul si deodata a aparut un nebun ras in cap care urla fioros :"nu e evident?!".Am inchis televizorul si pe ecranul innegrit a aparut chipul meu, distorsionat. Eul de pe ecranul intunecat isi misca buzele...vorbea de unul singur...asta da show de televiziune!
Afara au trecut niste betivi care cantau tare...parea sa fie un cantec de demult al unor ocnasi in lanturi sau unul militar pe care il canta soldatii in cor, raniti in lupta, indreptati catre mare, cu bandaje pe fata, cu trupurile slabe...Ascultam si priveam absenta imaginea mea distorsionata in ecranul televizorului...
Cuprinsa de o neliniste apasatoare ,cu degetele batand in podea intr-un mod regulat de parca incercam sa-i acompaniez pe betivii de afara, mi-am spus...'E ok...uite..lumea e inca sub picioarele tale.Stau pe pamantul asta ,pe acelasi pamant pe care sunt copaci si furnici care cara zahar spre musuroaiele lor...si fetite care se joaca cu mingea...si catelusi care alearga...Pamantul asta trece pe sub nenumarate case si munti.. si rauri...si mari...trece peste tot.Si eu stau pe pamantul asta..'
Vreau sa ma intorc! Vreau sa ma intorc intr-un loc mai racoros unde am mai fost.Acolo vreau sa ma duc.Un loc sub niste copaci mari care miros placut...

Useless Information - Apparat

...not

2008-05-18T06:02:00.000-07:00

singura intr-un oras mare sub un cer exagerat de inalt...speriata putin si cu ochii inchisi...
nu stie ce se intampla...de ce nu e nimeni? de ce a ramas singura? de ce atata lumina? e mai bine cu ochii inchisi...
incet incet fara sa vrea simte din nou. inima incepe sa bata cu putere si atat de rapid incat parca se grabeste undeva, mainile i se inclesteaza nervos si surasul insotit de-o lacrima se fac prezente...
o voce se aude.."da, vin!"
cu ochii stransi ea zambeste puternic si-ncepe sa cante...aceeasi melodie...greu de uitat!
aceleasi sentimente revin si sunt la fel de puternice.
soarele danseaza pe melodia ei, pasarile o acompaniaza, cerul parca s-a apropiat s-asculte, iar florile s-au deschis incet incet sa auda mai bine...
dar ochii ei se deschid. cantecul se opreste, zambetul dispare..doar lacrima si mainile inclestate mai raman la fel...speriata isi da seama ca de fiecare data cand ramane singura se intampla la fel...acelasi film...
se uita in jurul ei si-si aduce aminte ca nu e singura...cineva e acolo dar...se pare ca si acel cineva sta ascuns.nu vrea sa caute! unde sa caute? orasul e mare ...cerul e exagerat de inalt si e mult prea multa lumina!

lasa mah...

2008-04-28T02:30:00.000-07:00

in ultimul timp am simtit nevoia sa povestesc cuiva ce mi se intampla si m-am indreptat catre una din persoanele care stiam ca ma va intelege sau daca nu, cel putin ma va asculta...am terminat de povestit sau cel putin am incercat sa prezint pe cat mai clar posibil ce e-n capu' meu si din nou aceeasi expresie de care pur si simplu m-am saturat si care mi se pare fara sens s-a facut inevitabil auzita:"ehh..lasa mah..o sa fie bine".
cum adica o sa fie bine?!cand o sa fie bine?!de unde stie cineva ca o sa fie bine?!
e o expresia prea banala care mi se pare de foarte multe ori extrem de iritanta.adica..
"mi s-a stricat calculatorul"..."ehh..o sa fie bine!"
ce o sa fie bine?! eu o sa fiu bine? calculatorul o sa fie bine? situatia o sa se indrepte si o sa fim cu totii bine? cum imi dau seama cand e bine? o sa fie bine cand o sa fie calculatorul din nou in stare functionala? cum adica bine?!
"ma simt rau"..."lasa mah..o sa fie bine"
cand n-o sa ma mai simt rau o sa fie bine? pai asta clar...daca nu e rau atunci e bine sau cel putin asa ar trebui sa fie...dar nu de fiecare data cand e bine inseamna ca e bine..poate sa fie mai rau da' sa nu-ti dai seama.
sunt atatea raspunsuri sau sfaturi ce pot fii date.."mi-e frica de examene"..."pai e normal sa-ti fie frica.trebuie doar sa faci tot ce poti si vedem noi ce-o iesii"
toata lumea iti zice ca o sa fie bine dar nimeni nu incearca sa iti explice cum sa faci sa fie bine.din moment ce simti nevoia sa spui ce probleme ai nu cred ca astepti ca cineva sa-ti spuna doar ca 'o sa fi bine'! de cele mai multe ori astepti sa te ajute sa gasesti o solutie sa iesi din situatia respectiva..sa te ajute sa faci ceva sa fie bine!
si mai enervant e cand se face o combinatie intre 'o sa fie bine" si 'nu-i nimic'.si parca toti le spun cu o asa usurinta de parca s-ar putea spune oricand asta:
-te doare?Nu-i nimic...o sa fie bine
-a aruncat vecina un ghiveci cu pamant la tine in camera?Nu-i nimic...o sa fie bine
-a murit pisica?Nu-i nimic...o sa fie bine
-ai pierdut controlul?Nu-i nimic..o sa fie bine
-nu mai simte?Nu-i nimic..o sa fie bine
-ai astepat prea mult?Nu-i nimic..o sa fie bine
cum adica nu-i nimic?!cum adica o sa fie bine?!
daca eu spun "mi-e greu" mi se raspunde cu "nu-i nimic..o sa fie bine"?! cum adica nu-i nimic?! e greu! e greu nu nimic! si nu e deloc bine! eu vorbesc de prezent..traiesc in prezent nu in viitor..nu cred ca ma ajuta cu ceva acu sa stiu ca 'o sa fie bine'!vreau o solutie sa reusesc sa fac sa fie bine!
oricum as lua expresiile astea mi se par de-a dreptul inutile!
dar..nu-i nimic...o sa fie bine!

echo echo

2008-04-26T10:48:00.000-07:00

"...Your supermarket Jesus comes with smiles and lies
Where justice he delays is always justice he denies..."

push play

2008-04-22T11:10:00.000-07:00

ma las purtat de vant de cand ma stiu...din prima zi in care mi-am dat seama ca exist m-am lasat purtat de vant...
nu sunt singur.niciodata nu sunt singur.altii asemenea mie sunt dusi de vant.
unul dintre ei mi-a zis ca daca vreau sa nu dispar sa ma feresc de tot ce ma inconjoara...am reusit pana acum sa mai exist...am trecut grabit pe langa o creanga trista cu lacrimi curgandu-i incet, am evitat o punga de plastic care se tinea cu disperare de un stalp pentru ca, mi-a zis chiar ea, ii era frica sa zboare...prefera sa vada lumea de acolo de sus dar fara sa pluteasca in nestire..intotdeauna e mai sigur sa te tii de ceva.intotdeauna e mai sigur sa stii ca ceva clar te tine agatat si nu plutesti in deriva.intotdeuna...
am intalnit tot felul de lucruri, am invatat sa observ tot ce se intampla in jurul meu si am inteles ca nu trebuie sa am incredere...
am auzit rasete si cantece de veselie mi-au mangaiat urechile...am auzit plansete si strigate de diperare mi-au zgariat auzul.ce bine e sa nu simti nimic! eu nu stiu ce-nseamna sa plangi, nu stiu de ce ar trebui sa rad, n-am invatat ce inseamna sa simti.tot ce stiu e ca trebuie sa ma feresc...
dar pana cand am sa reusesc sa exist? candva vantul ma va izbi cu putere si fara mila de ceva sau pur si simplu va sosi momentul in care zborul meu va lua sfarsit si ma voi lasa in voie pe pamant unde voi disparea...si-atunci?

am impresia ca sunt o caseta uitata in casetofon cu banda agatata..astept sa apese cineva play...poate asa voi mai functiona o vreme..

...10 minutes...

2008-04-14T06:10:00.000-07:00

the same new thing

2008-04-04T13:15:00.000-07:00

Cu mainile stranse puternic si gura inclestata alerga fara graba inspre copacul singuratic de pe marginea strazii. Ochii ii erau intredeschisi si urechile pareau a fi infundate cu prea multe cuvinte care nu reusisera sa se faca auzite. Continua sa alerge dar parca statea pe loc, corpul sau miscandu-se haotic de parca ar fi suferit de o boala nedescoperita inca...Si-a dat seama ca plopul ramanea tot acolo..adica la aceesi distanta deoarece miscarea era doar in capul lui,dorinta mare de a-si controla corpul si a face macar un pas in fata era spulberata de flash-urile care pareau sa detina controlul.Tot ce trebuia sa faca era un gest cat mai omenesc pentru a-l aduce la starea de normalitate cu care era obisnuit pana atunci.
-O sa tip! Nu, nu..o sa vorbesc! Nu, nu...o sa scot doar un cuvant! Un singur cuvant si o sa imi revin...Nu! Mai bine o litera..trebuie un sunet...la naiba! Nu, nu trebuie sa vorbesc! E mult prea putin...o sa ma uit in sus si o sa scot un sunet.Numai sa imi dispara imaginea asta care parca nu se schimba de 3 sau 4 ore...
In fata lui o domnisoara se uita mirata...Cu pasii mici se indreapta spre el...simtea nevoia sa fie mai aproape. Strigatul de disperare venind din dreptul barbatului o sperie si o face sa se razgandeasca si sa se dea inapoi cativa pasi.
-Nuuu! Vreau! De cate ori trebuie sa fac asta?! Ajuta-ma! Vreau!
-Ce vrei?, intreaba doamnisoara cu glasul stins si ochii holbati.
-Copacul! Copacul!
Vantul se opreste...timpul pleaca..dispare copacul...se lasa intunericul si o liniste asurzitoare.Toata atentia lui se indreapta catre domnisoara care nu mai clipea si parca incerca sa-si controleze respiratia.
-C c ce copac?intreba ea.Si imediat dupa ce si-a dat seama de cat timp a uitat sa clipeasca inchide ochii pentru 3 secunde si isi duce brusc mana la gura.
-C c copacul de...si dandu-si seama ca nu mai era niciun copac acolo isi intoarce capul si-si duce mana la gura.
In jurul lor nu mai era nimic.S-ar putea spune ca era intuneric ca sa se poata da un cuvant cat mai apropiat atmosferei sau tot-ului din jurul lor.Erau ca doua personaje pe o scena de teatru in care lumina reflectoarelor ii lumina doar pe ei,dar erau constienti ca asta e doar de aspect vizual si de decor si ca in jurul lor,in intuneric sunt zeci de fete care le observa aproape fiecare gest.
Domnisoara isi ia mana de la gura si o duce incet in jos si apoi cu cealalta mana incearca sa i-o dea si pe a lui dar el speriat se da in spate doar cu capul fiindui frica sa-si miste picioarele ca nu cumva sa iasa din lumina si sa pice de partea cealalta,adica de tot ce insemna restul pentru el.Disperat se uita in stanga,se uita in dreapta,se uita in spatele domnisoarei, incearca sa se uite in spate,dar se uita in jos si observa raza cercului de lumina in care erau bagati amandoi.Era destul de mica dar nu atat de mica incat sa nu poata sa cada in genunchi .
Domnisoara se uita si isi ia curaj sa faca un pas inspre el.
-Despre ce copac vorbesti?
El incepe sa scoata tot felu de sunete scurte si sa gesticuleze.Cateva minute nu se opreste, incepe sa gafaie, dupa care o prinde pe domnisoara de mijloc si o strange puternic.
-Nu vezi?
-Ce?
Ii pune mainile in cap si tremurand il mai intreaba o data.
-Ce,ce sa vad?
-Uita-te in jur!!!Nu vezi?!?
-Nu vad nimic!!!
-Da!!!!
-Nu vad nimic!!!
Picioarele i se inmoaie si pica langa el cu o fata foarte mirata.
-Esti singurul lucru pe care il cunosc! si o apuca de umeri zdruncinand-o cu forta.
Ochii ei mari se ridica spre el si cu zambetul pe buze domnisoara spune:
-Si eu te cunosc! Deci...iti aduci aminte...
-Sigur ca da!
O liniste apasatoare isi facu simtita prezenta pentru cateva clipe.Domnisoara il prinde de mana si ii face semn sa se aseze..
-Ia loc!
-Desigur...
Se aseaza incet langa ea si-si lasa mana sa se plimbe in voie prin parul ei.
-E atat de moale! Exact ca atunci! se auzi glasul lui plin de entuziasm.
-Exact!
-Si atunci era intuneric dar...
Si din nou se facu liniste.Ochii lui se indreptara spre pamant iar ea ii ridica usor capul cu mana...
-Nu-i nimic...doar asa ne puteam da seama.Stiam doar ca asa puteam sa intelegem...
-Aseara am visat!
-Cum? Am uitat cum se viseaza...spuse ea ridicandu-se in picioare asezandu-si cu grija fusta lunga care pana atunci parca uitase ca trebuie sa ii acopere picioarele.
-Am visat! Am visat ca eram si stiam ca trebuie sa fiu.Nu ma deranja existenta mea si nici a lor.Era asa frumos! O floare mica galbena era tot ce ma interesa..era ea asa simpla si ma privea cu speranta.Intelegea si ea ca sunt.Si ea era! Eram cu totii! Doar ca...
-Doar ca ce? intreba ea cu glasul spart de emotie. Ce?
-Doar ca...
Si capul ii cazu intre palme.O lacrima isi facu loc si se lasa strivita de pamant...lumina se stinse si vantul incepuse sa bata cu putere
-Unde esti? se auzi ea speriata
-Nu stiu! Unde sunt?
Vantul se potolii, lumina se aprinse si cei doi se privira veseli.
-Uite-ma!
-Uite-te!
-Unde?
-Aici..suntem iarasi impreuna! spuse ea si il stranse in brate de parca vroia sa il lase fara rasuflare. Si totusi..nu mi-ai zis...ce s-a intamplat in vis?
-Nimic.Eram, era, doar ca...
-Doar ca?
-Tu nu erai...
Domnisoara isi pleca privirea,isi apuca fusta cu ambele maini si incepu sa bata cu piciorul in pamant.
-Dar sunt aici nu?
-Da .Tocmai de aceea nu s-a intamplat nimic.
-Nu s-a mai intamplat nimic.
-Nu s-a mai intamplat nimic.
-Pentru ca o sa se intample aici.
-Nu!
-De ce?
-Pentru ca nu visez.
-Pentru ca nu mai visezi.
-Pentru ca nu mai visez.
-Nu vreau sa mai visezi niciodata!
El incepe sa rada si isi indreapta privirea spre piciorul ei care continua sa bata din ce in ce mai puternic in pamant.
Domnisoara ii observa privirea insitenta dar continua sa loveasca pamantul cu piciorul.
-Nu te opri!
-Ma doare!
-Atunci opreste-te!
-Bine.
-De ce nu te opresti odata?
-Vreau sa-mi spui ca nu o sa mai visezi niciodata!Ma doare!
-Bine.Am spus bine... de ce nu te opresti?!
-De ce nu ma opresti?
Se indreapta incet incet spre ea si ajuns in dreptul ei ingenuncheaza spunand:
-Mai tii minte? Esti singurul lucru pe care il cunosc!
Domnisoara inceteaza brusc sa mai bata din picior si se apleaca spre el soptindu-i usor:
-Deci iti mai aduci aminte...
-Desigur!
-Si nu mai visezi niciodata! spuse ea ridicandu-se vesela, lasandu-si corpul sa danseze haotic. Uite! Dansez! Exact ca atunci!
-Exact!
Domnisoara se opreste brusc exact ca atunci cand a incetat sa mai bata cu piciorul in pamant si grabita se indreapta spre el.
-Dar nu era asa! spuse ea speriata
O lua de mana si ii puse capul pe umarul lui. Era din ce in ce mai cald si o stea singuratica isi facuse aparitia pe cerul uitat de timp...
Mana ei ii atinge fata si ca un nevazator dornic sa stie cum arata isi lasa degetele sa hoinareasca pe toata suprafata ei incercand sa defineasca trasaturile sculptate de vreme.
-Lipseste ceva...spuse el cu o voce infundata.
-Lipseste. Da. Poate se intoarce!
-Lipseste copacul!!!
Lumina se stinge iar.Domisoara incepe sa se foiasca in intunericul apasator.
-Unde esti?...Unde?Unde esti?!?spuse ea incepand sa respire din ce in ce mai apasat.
Speriata ca nu-i raspunde nimeni incepe sa bata iar cu piciorul in pamant.
-Unde esti?Vino!Vino!Unde esti?Vino sa ma opresti!Vino sa ma opresti!
Nemaisuportand durerea care ii cuprindea incet incet tot corpul cade la pamant gafaind si incepe sa planga.
-Nu,nu!Nu iar!!!...iar visezi!!!
Obosita de atata plans si coplesita de durere inchide ochii si isi pune capul pe pamant.Se ridica cu ochii inchisi ,isi strange mainile puternic si apoi ii deschide...In fata ei apare un copac.Nu poate sa faca nimic,nu poate sa observe nimic decat copacul din fata ei .Cuprinsa de panica incearca sa se miste dar nu reuseste.Incearca atat de tare incat are impresia ca la un moment dat alearga.
Cu mainile stranse puternic si gura inclestata alerga fara graba inspre copacul singuratic. Ochii ii erau intredeschisi si urechile pareau a fi infundate cu prea multe cuvinte care nu reusisera sa se faca auzite. Si-a dat seama ca plopul ramanea tot acolo..adica la aceesi distanta deoarece miscarea era doar in capul ei,dorinta mare de a-si controla corpul si a face macar un pas in fata era spulberata de flash-urile care pareau sa detina controlul.
-O sa tip! Nu, nu..o sa vorbesc! Nu, nu...o sa scot doar un cuvant! Un singur cuvant si o sa imi revin...Nu! Mai bine o litera..trebuie un sunet...la naiba! Nu, nu trebuie sa vorbesc! E mult prea putin...o sa ma uit in sus si o sa scot un sunet.Numai sa imi dispara imaginea asta care parca nu se schimba de 3 sau 4 ore...
In fata ei un barbat se uita mirat...

ce poate face o cheie la munte

2008-04-03T07:59:00.000-07:00

"hai esti gata?"
"da..imediat..2 minute"
"pai hai ca pierdem trenu' "
"dap..gata..sunt gata! hai sa mergem"
cam asa au inceput cele 3 zile in care pur si simplu m-am desprins cu totu' de cotidian, in care tot ceea ce insemna viata mea a ramas in spate..cred ca a pierdut trenu'..
ceva ma tragea inapoi..dimineata fusese agitata si consecintele unor evenimente mai putin dorite incepusera sa apara..vroiam sa raman da'..o gluma spusa la momentu' potrivit m-a facut sa merg mai departe si sa plec...
am ras tot drumu' cum nu am mai ras de mult timp...am intalnit oameni si am trecut prin situatii care nu semanau deloc cu ce eram eu obisnuita.am asteptat sa se deschida trenu'(si sincera sa fiu n-am prea inteles cum adica sa se deschida trenu..ideea era ca nu aveam voie sa urcam..trenu era-n gara da..surpriza! era incuiat),am ascultat conversatii despre un accident "imposibil da' adevarat dom'le, iti spun eu!", am intrat intr-un bar uitat de lume unde, manelele si domnisoara de la bar care uita ce ai cerut dar canta cu atata patima incat aveai impresia ca vrea sa concureze la megastar, pareau sa aiba grija ca barul sa fie primitor...
in sfarsit am ajuns!...nimeni prin apropiere doar o doamna in varsta care se chinuie sa treaca un sac de doua ori cat ea peste calea ferata..seamana cu o furnicuta ratacita printre picaturile mari de ploaie care incepusera sa isi faca simtita prezenta.
trecem si noi cu zambetul pe buze calea ferata si ne indreptam spre casa care pentru 3 zile avea sa fie 'acasa'.
am ajuns!..e atat de bine acasa!
imi dau repede geaca jos si adorm fara sa vreau..dar ma trezesc brusc datorita unui zgomot.ridic adormita capu si vad langa mine un catel vesel care tocmai daramase paharul de pe masa si se distra ingrozitor...o usa se tranteste si catelu' fuge speriat afara...nu stiam sigur ce se intampla da incercam sa ma bucur de fiecare moment..nimic nu era la fel, totu' parea scos dintr-o poveste de-a bunicului...
a doua zi am avut sansa sa ascult toata ziua povesti despre toti cei din cartier...asta pentru ca incepand de la 7 dimineata au inceput sa vina vecinii...mai intai o vecina, dup-aia alta, dup-aia alta, dup-aia postasu care bineinteles avea si el ceva de povestit, dupa care alt vecin, dupa care vecina care venise prima data..si uite asa am reusit eu intr-o singura zi sa aflu tot ce se intampla in cartier...in ziua aia n-am reusit sa ma dau jos din pat..pur si simplu stateam in pat si observam tot ce se intampla in juru meu de parca brusc m-am trezit intr-un cinematograf numai si numai pentru mine unde ruleaza un film 'inspirat din intamplari reale'...
urmatoarea zi a trebuit sa ma ridic din pat si sa ajung pana la un magazin de incaltaminte asta datorita catelului care a simtit nevoia sa vada ce gust au tenesii mei si cred ca erau ok...nu de alta da n-am mai gasit mare lucru din ei...intoarse de la magazin a trebuit sa respectam regulile si sa trecem pe la o vecina ca doar na..si ea a fost ieri la noi!
nu aveam un program incarcat dar mi-a ocupat tot timpu' si n-am prea reusit sa dorm asta pentru ca in fiecare seara ne uitam la filme pana dimineata..si ne trezeam tot dimineata cel tarziu la 7!..am ascultat muzica pe care in mod normal n-as fi ascultat-o, m-am uitat la televizor pentru mult timp de-acum incolo, n-am avut net si nici nu mi-a lipsit...a fost ca o vacanta la tara de care obisnuiam sa ma bucur cand eram mica...sentimente de veselie neconditionata care au revenit in astea 3 zile..pur si simplu ma simteam fericita!
dar totusi..ce poate face o cheie la munte?

life insurance

2008-03-29T10:29:00.000-07:00

dimineata.tarziu.nimic.absurd.verde.joc.atingere.
copii.tigara.eu.noi.toti.
cu.fara.lipsa.mult prea mult.
ieri.an.vise.pedeapsa.
sunete.litere.cuvinte.fara sens.
acasa.

graba..strica treaba

2008-03-25T09:30:00.000-07:00

o carte prafuita si uitata pana si de razele soarelui sta aruncata intr-un colt din dreapta dulapului...o scrumiera sta aproape adormita pe podea...un ras de copil se-aude de pe hol...atata veselie!
adormita si cu creionul negru intins in jurul ochilor ma ridic si-ncerc sa ma uit la ceas...atat de devreme si cat de tarziu e! cobor cu-atata energie din pat incat ai putea sa crezi ca primesc un premiu valoros pentru asta..iar n-ajung la timp offf!
ma mai linistesc si uit ca am ceva de facut in momentul in care in fata mea sta o cana de cafea fierbinte si pachetul de tigari intredeschis imi face cu ochiu'..insa momentul trece repede..pacat...telefonu vibreaza..pfff..nu stiu ce sa mai mint de data asta..poate...'alo!da stiu..dar nu e problema! o sa ajung la timp!'
trantesc usa cu putere si-mi dau seama ca n-am cum sa incui..iar am lasat cheile langa pat!...ma-ntorc repede si din nou trantesc usa de data asta insa cu zambetul pe buze..am cu ce sa-ncui usa!
in jurul meu toata lumea se grabeste..oare toti fac la fel ca mine dimineata?..oare toata lumea intarzie undeva?..mi-a trecut prin cap sa opresc pe cineva si sa-ntreb: 'nu va suparati..si dumneavoastra intarziati?'. dar nu pot sa fac asta..se misca mult prea repede..nu reusesc sa opresc pe nimeni!..si-n plus..si eu ma grabesc!
atata graba incat ai impresia ca timpul se misca mai repede si noi trebuie sa tinem pasul..nu e bine sa ramai in urma! pana si albina care trece prin fata mea se grabeste..nici nu ma baga in seama...autobuzul insa e la fel de lenes...se misca greoi parca a plecat la o plimbare nocturna prin parc incerand sa ne arate ca nu timpul e de vina...el se misca la fel...noi suntem de vina!
si-n plus...pentru ce toata graba asta haotica?!

Look into my I

2008-03-20T14:54:00.000-07:00

alb-albastru-verde

2008-03-20T11:07:00.000-07:00

?-hai' !' esti tu
!-poate ca suna prea monoton da'...de ce?
?-?
!-da stiu..asa fac mereu dar de data asta vreau sa stiu..de ce?!
?-de ce?crezi ca asa o sa sti ce sa faci data viitoare?
!-nu..nu m-am gandit la asta..nu cred ca o sa existe o data viitoare...vreau doar sa stiu. se poate?..te rog frumos!
?-pentru ca iti trebuie mereu un motiv(sad)
!-adevaru e ca intotdeauna am avut nevoie de un motiv dar niciodata n-am vrut sa-l stiu...pana acum..situatia e diferita sau de fapt..nu e diferita..doar pare asa..e o situatie care sta sub semnul intrebarii 'de ce?'. e ciudat..e prima situatie de genu asta!
?-pai motivul e raspunsul la acest 'de ce?'(sad)
!-da..asa e..intotdeauna e 'motivul'. si cand nu e 'motivul' e 'pentru ca asa trebuie sa fie'...cam trist si prea simplu...
?-pai nu stiu cat de trist e ...ca daca asa trebuie sa fie ar putea sa fie cum vrem noi...doar ca nu facem ce trebuie cred...hmmmm...
!-nu. cand zicem 'pentru ca asa trebuie sa fie' nu ne referim la faptul ca asa vrem noi..pur si simplu asa e scris acolo undeva..scris cu litere pe care nu le-am invatat si nu stim sa le citim. incercam doar sa le dam un sens...fiecare un alt sens..
?-pai da...trebuie sa luam lucrurile ca atare....s-a intamplat..asa a fost sa fie "pentru ca asa trebuie sa fie"...acum putem sa stam jos linistiti...si data viitoate poate sa si aplaudam....ca doar..experienta e mare lucru pe aici nu?
!-ce frumos! n-am mai stat de mult jos linistita..am uitat ce-nseamna sa aplauzi si nici nu mai inteleg rostu' batailor haotice din palme...ce-nseamna zgomotul asta? dar hai!putem! hai sa luam loc aici si s-aplaudam experienta! uite! se bucura..eu zic sa ne ridicam...si sa strigam 'bis'!
?-zgomotul ala probabil ca e un semn de multumire chiar daca uneori e doar de fatada...uite pana si multumirea se exprima in sunete...sa strigam 'bis'?...de ce?a inceput sa-ti placa ...mai vrei sa faci odata asta...asa pentru experienta ca e si ea acolo?doar e a ta nu?...stai bai ce facem..noi aplaudam aceeasi exprienta acum sau?
!-nu...aplaudam experienta..pe ea..atat..ce conteaza a cui e?..uite ce frumos sta acolo si se bucura ca o aplaudam!...da..stii ce?..eu m-am plictisit! hai sa ne ridicam si sa mergem undeva..te scot la o ciocolatica..vrei?
?-ce se bucura ca noi o tot aplaudam aici de tampite si ea rade de noi ca suntem vaci triste si nu ne dam seama cat de departe e(rade)...da bai hai sa o lasam si pe ea sa se mai linisteasca ....ca doar nu vrem experiente obosite acum..ce dracu...ciocolata e fierbinte?(zambeste cu toti dintii)
!-ciocolata e dulce si cu lapte...e firbinte daca vrei tu...mergem la ce ciocolatica vrei...uite! putem sa stam acolo! voi cere pentru tine doua tipuri de ciocolata...sa-mi zici care-ti place mai mult..si la sfarsit putem chiar sa dansam putin..poate ne aplauda si pe noi cineva!
?-da da...pai daca beau doua ciocoatele trebuie clar sa le ard cumva..si cum mai bine daca nu prin dans....imi place aia cu ..hmmm..bai dar nu e doar un singur tip de ciocolata?..eu doar unu am baut....cred ca am o problema...o sa ne aplaudam una pe cealalta daca nu...
!-intotdeauna e de doua feluri...intotdeauna e cel putin o alternativa...ehhh...hai mai bine sa dansam..ia-ma de mana!
?-si ciocolatile?...aaaa....afrika
!-da hai mai bine in afrika...cei de acolo danseaza mai altfel..hai!esti gata?
?-da doar in afrika ..sau...aaaa....afrika...nu....ua...cand e funk...la fel ca in afrika ma simt..bang bang...
!-bing bang sunt singurel..bing bang printre copaci...chiar asa..ce copaci?!
?-ai vrut sa zici arbusti cred...ca doar esti in afrika..uh ah
!-aaaa....ehhh...pfff...nu mai stiu..m-am pierdut printre randuri..doua minute te rog sa ma caut..revin dupa ce gasesc calea dintre randuri
?-for help press F1(rade)
!-stii ce?..hai sa mergem..a rasarit soarele..mai bine plecam!...iei tu manusile?..chem eu catelu'!
?-de ce vrei manusi?iar vrei sa te agati de soare?(rade)...aaa..inteleg inteleg..vrei sa mergem cu catelul pana acolo?bine bine...da stau io in fata ca am rau de catel ok?
!-bine bine...da-mi manusa verde si cea alba te rog!...hai..esti gata?
?-offf...nu o gasesc pe cea albastra...aaa verde ai spus?..gata gata...putem sa purcedem
!-hai...aprinde lumina..deschide usa si sa mergem!
?-e soare e soare e soare e soare....

eu?

2008-03-11T14:33:00.000-07:00

de ce spui 'eu' cand de fapt esti 'noi'?...tu esti mai multe persoane pe care nu reusesti sa le controlezi pentru ca nu depinde de tine existenta celorlalti 'tu'. fiecare persoana traieste in propria realitate si pentru fiecare realitate 'tu' esti altfel.
'tu' esti acel 'tu' pe care-l cunosti sau cel putin crezi ca-l cunosti...este acelasi pe care-l intalnesti in fiecare zi in oglinda, care-ti impartaseste toate gandurile, care e acolo cu sau fara voia ta...
'tu' esti acela pe care prietenul tau cel mai bun il cunoaste..un alt 'tu' ...aceeasi infatisare dar alt caracter..aceeasi ochi dar o alta lumina...aceleasi fire de par dar mai putine la numar..
tot 'tu' esti pentru vanzatoarea de la magazinul din colt..dar un alt 'tu' si pentru ea..arati la fel dar te percepe altfel...
fiecare persoana care se apropie de tine mai mult sau mai putin te face partas la realitatea proprie...fiecare persoana cu realitatea ei, fiecare persoana cu un alt 'tu'!
mi-a trecut prin cap sa distrug incet incet toti ceilalti 'eu' care exista dar mi-am dat seama ca e imposibil..nu ma pot scoate din realitatea fiecaruia..nu pot sa intru asa cum sunt eu in realitatea lor pentru ca deja sunt acolo sub alta forma..acea forma pe care vreau s-o distrug..vreau ca toti sa ma cunoasca pe mine!
pe de alta parte..de unde stiu eu daca acest 'eu' pe care-l cunosc este chiar acel 'eu' care sunt de fapt?
nimic nu mi se mai pare concret...deja ideea de siguranta s-a pierdut odata cu fumul de tigara de ieri...
eu ma stiu pe mine asa cum ma simt...dar nu ma pot vedea asa cum o fac toti ceilalti din juru' meu...nu ma pot vedea traind asa cum o fac ei...nu ma pot cunoaste indeajuns incat sa stiu ce sau cum sunt de fapt...sunt ce vor ceilalti sa fiu..tu esti ce vreau eu sa fii si ce vrea el sa fii...esti ce crezi tu ca esti si ce stie vecinul de la parter ca esti...
cred ca de fapt nu exista nici acest 'eu' pe care-l stiu...pentru ca si acesta pe care cred ca-l cunosc nu e niciodata la fel..se schimba in functie de stare sau de dorinta..se schimba in functie de dorinta mea..deci pana la urma..nu sunt decat un 'eu' pe care il creez dupa propria mea vointa...sunt un 'eu' pe care fiecare il creeaza dupa propria realitate..
si-atunci...
cine e adevaratul 'eu'?!

personal

2008-03-03T07:54:00.000-08:00

prima data in personal dupa ceva timp..e putin ciudat si infricosator...dar e placut...
tot felu' de amintiri se imping la intrare si incet incet majoritatea reusesc sa isi faca loc...
mi-e dor de momentele in care o plimbare cu personalu era inceputul unei nopti placute sau a unei veri pline de distractie si pareri de rau...
un bilet la personal era de cele mai multe ori cel mai ieftin bilet la un party memorabil sau la o saptamana pe plaja in vama veche...acum biletul la personal e doar un bilet de tren fara loc, cu anuntul important: "interzis fumatul in tren!"..se pare ca nici tigara fumata din plictiseala intre statia dintre valea larga si posada nu-mi mai este permisa..trebuie sa astept o ora jumate ca sa ma ridic de pe bancheta plina de praf si incalzita de soare si sa cobor pe peron la ploiesti ca sa ma bucur 5 minute de o tigara...
si nasu' pare trist...se pare ca nici azi nu mai profita lumea de bunatatea lui si cei mai multi au bilet..dschide cu zgomot usa de la compartiment si cu o voce plictisita zice: "biletele la control"...nu are acea bucurie pe fata a nasului de pe rapid si nici nu se aude un "buna ziua" sau un "multumesc"...composteaza cu rapiditate biletele si tranteste usa in urma lui de parca usa ar fi stat in calea sa spre ceva care sa-l faca sa zambeasca
un zambet imi apare pe fata...cineva se cearta pe hol...nimeni nu intervine dar toata lumea zambeste sperand ca va dura cat mai mult ca sa mai treaca din timp..macar 2 statii...
langa mine o doamna in varsta isi strange poseta in brate si inchide usor ochii...e atat de cald aici incat parca si eu as trage un pui de somn da'...parca mi-e frica de ceva....in momentele in care deja plictiseala este prea mare si zgomotul din jurul meu e prea intens, incep sa-mi imaginez cum ma ridic brusc, imi iau geaca pe mine, laptopu-n brate, rucsacu-n spate si strig "nu se poate asa! eu cobor!"...dar n-o sa fac asta..tre s-ajung acasa....
gata..a trecut plictiseala...chiar incepusem sa-mi fac probleme ca nu atrag azi niciun ciudat ..pff..uite ca s-a intamplat!...cum stateam eu aici cu gandurile mele..se aseaza langa mine un barbat intre doua varste si-mi zice ceva..imi dau usor castile jos..opresc muzica...
"poftim?"
"ce faci aici?..ce-ai scris acolo?"
"pai..nimic important..de plictiseala scriu si eu asa.."
"aha..."
se-ntoarce si cred ca am scapat usor de data asta...
"ce ma enerveaza tehnologia asta!"...aud din nou de la acelasi barbat care se intorsese si se uita cu ura la laptopu meu de parca din cauza lui l-au dat afara de la locu' de munca
"de ce?"
"asa..ca nu stiu s-apas pe butoanele astea si nu stiu ce inseamna semnele astea"
"nu e asa complicat...de exemplu...astea-s fisiere cu muzica"
"tu acu asculti muzica?!"
"da"
"si scrii..in acelasi timp?!"
"da..."
"pai poti?"
"uhm..da pot.."
"si ce muzica ai?..manele ai?"
"nu.nu ascult manele..."
"de ce?"
"asa..pentru ca nu-mi plac.."
trec cateva minute in liniste..minute in care barbatul de langa mine nu-si dezlipeste ochii de la laptopu meu..nu stiu daca sa ma amuz sau sa ma sperii..
"ce ma enerveaza fumatu' asta asa in capu' meu!" aud dintr-o data
"cum adica?"
"pai ma enerveaza..ca tot vreau sa fumez..nu pot sa ma las!"
"pai..nu stiu ce sa zic...nici eu nu pot.."..si-mi dau seama ca e acelasi barbat care se uita ciudat la mine cand am iesit sa fumez
"da ma enerveaza rau asa in capu meu!
usa de la compartiment se tranteste si aud:
"s-au vazut?"
"da" raspund eu
"si la dansu'?"
"nu stiu"
"domnu'..biletu"
barbatul de langa mine se uita cu atata ura la laptopu meu incat nu numai ca nu era prezent la discutia cu nasu' dar aveam impresia ca o sa ia laptopu si-o sa l arunce! impins de mana nasului, barbatul scoate biletu' si isi intoarce privirea nedumerita spre mine..vreau sa rad da' nu pot..primidu-si biletul inapoi, barbatul se ridica si iese nervos din compartiment amintindu-si sa specifice: "ma streseaza tehnologia asta!" ...in sfarsit ii dau voie rasului sa se faca auzit si-mi pun amuzata castile pe urechi..
what a beautiful life!

maine..1 martie

2008-02-29T12:54:00.001-08:00

am zambit..am multumit si-am plecat..m-am intors cu spatele si m-am indreptat cu zambetul pe buze spre ceva...nu stiu spre ce dar niciodata nu stiu..e ok
am ajuns...in sfarsit acel ceva s-a materializat pentru moment...e un loc retras dintr-un bar..da sigur..acelasi bar!
un accident a avut loc azi...am incercat sa te omor in al doilea vis da' n-am reusit decat sa te ranesc usor...esti in spital..imi pare rau! nu vroiam sa suferi! vroiam doar sa incetez eu sa mai sufar...dar..nu-i nimic ..o sa vin la noapte sa te vizitez...sa-ti aduc ceva?
maine e 1 martie...prima zi de primavara...un nou inceput si totusi nimic nou...e amuzant asa...e prima comedie tragica de pe anul acesta. da'...vai!..nu..nu-ti face griji! vor mai fi si altele promit!
maine mi-am promis ca voi zambi..am promis ca maine voi lasa soarele sa ajunga la mine si voi intampina ironic intunericul cu ochii inchisi..nu voi mai lasa zgomotul sa-mi zgarie urechile si voi citi cateva poezii frumoase. maine promit ca nu ma voi abate de la planul initial si ca voi avea grija ca apa sa curga mai repede. maine nimic nu va mai avea loc...ma voi bucura de tot...voi termina ce n-am reusit sa incep si voi asculta linistea din spatele blocului..dar asta maine!
azi...sunt ce sunt eu...azi uit ce trebuie sa ating si ma ascund dupa firele de par...azi cresc pentru ca trebuie s-ajung...comand pentru ca trebuie sa mananc ...mi-aduc aminte ce trebuie sa uit si chem un taxi sa ma duca acolo. tot azi ma zgarii cu tine pentru ca pot si alerg in jurul patului pana gasesc coltu meu..da..vreau coltu meu de pat!
prea mult praf pe toate astea! aici nu face nimeni curat?!

cam complicat...

2008-02-29T10:56:00.001-08:00

e atat de complicata simplicitatea mea incat ma sperie de moarte!
e atat de complicat sa te faci inteles intr-o situatie simpla incat mi-as dori sa invat ce inseamna sa fii complicat..m-am saturat de toate povestile astea cu subiect complex format din propozitii simple..m-am saturat ca toate imaginile astea sa fie neclare...m-am saturat! am obosit!
la inceput..privit in ansamblu..totu e cat se poate de simplu...timpu trece la fel de repede in fiecare zi, zilele isi urmeaza cursu fara niciun fel de abatere de la orar, oraru pare sa fie bine pus la punct, punctul insa pare sa nu-si gaseasca locu'.complicat...
pana si felul meu de a gandi este atat de simplu incat d foarte multe ori nu ma mai inteleg...incerc sa imi explic ce am dar propozitiile care se fac auzite sunt prea simple..si incerc sa fac un subiect din mai multe propozitii dar nu reusesc sa inteleg nimic..pentru ca propozitiile n-au legatura! sunt multe propozitii care puse cap la cap n-au sens...dar...astea sunt! de unde sa iau altele?! se vand undeva? nu..nu cred...pacat..
da..se pare ca iar am facut asta..am incercat sa exprim ceva simplu si m-am complicat ingrozitor!
ar trebui sa tac!
ar trebui sa uit!
ar trebui sa incetez sa mai incerc!
ar trebui sa incetez sa mai incerc sa-mi dau seama ce ar trebui!
ce-ar trebui?
da..o sa ma gandesc la asta azi..promit!

termina!

2008-02-20T08:11:00.000-08:00

un gol inexplicabil ma loveste din nou..lasa-ma-n pace!!!
e mult prea trist tot filmu' asta ca sa-mi mai aduc aminte sa respir...am uitat ceva...nu-mi dau seama ce...cine...unde?
privesc inapoi si da..imi aduc aminte! am uitat ca nimic nu mai conteaza atunci cand acel gol tine sa-ti aduca aminte de tine...este singurul lucru care e acolo cand nimic nu mai e acolo...
am crezut ca...mda..si doar mi-ai zis sa nu cred nimic dar...n-am vrut sa te-ascult..nu reusesc sa te-ascult..nu pot sa te aud! poti sa vorbesti mai tare te rog frumos?
"viata trebuie traita"
"da..asa e dar..ce faci cand viata nu te lasa sa traiesti?"
"nu faci nimic..n-o baga in seama...nu stie ce face"
"da..cred ca cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac e sa nu-mi mai bag viata in seama...multumesc!"
"pentru nimic!"
nu mai reusesc sa respir dar simt...nu mai stiu sa cant dar ascult...nu mai stiu de mine dar mi-aduc aminte de tine..nu..nu..lasa..e mai bine asa...credeam ca...da..imi cer scuze..mi-ai zis sa nu cred!
am gasit un fir de praf ieri! am fost atat de ferictita!..da! l-am luat acasa..mi-a zis ca vrea sa fim prieteni..i-am multumit si i-am pus numele meu...mi-aduc aminte numele meu! dar azi..si el plecase..cica e prea gol langa mine..vantu' il cheama si trebuie sa se duca..m-a mintit..are prieten deja...
pleaca! nu conteaza...si-asa erai prea rece pentru mine!
aseara am reusit sa te scot din vis si sa te imbratisez!...am adormit usor langa tine si-am incercat sa nu respir..nu vroiam sa te trezesc! dar..te-am trezit..te-ai suparat si-ai plecat inapoi in vis..nu-i nimic...esti acolo!
dar...de ce ma tot lovesti? termina! nu inteleg...de ce ma lovesti?..mi-am cerut scuze ca te-am trezit...am promis ca nu o sa ma mai apropii de tine si-am facut-o..de ce ma lovesti?
mi-am adus aminte!...iar?

mercy...

2008-02-12T11:25:00.000-08:00

poveste de messenger

2008-02-12T11:10:00.000-08:00

"Cum adica pa??? Unde pleci???"
Si coloritul isi lua la revedere de la ea...
Veni intunericul...
Iar zilele nu mai erau asa frumoase ca inainte...
Nu...Farduri? Ce conteaza fardurile? Cu ce ma fac mai frumoasa? Cand e atat de intuneric..
Si un orb s-ar speria de mine daca m-ar pipai!
Ce bine ca-i intuneric..
Pot sa soptesc cu moliile...pot sa....pot sa ascult povesti de groaza....AH! Ce groaza de fericire!
Ma zvarcolesc in taina..intr-un coltz...da..simt ca e un coltz..in simt cele 3 suprafetze..
le pipai...
sunt atat de dure...
parca ieri a fost mai uscat pe jos..
Uraganul asta....din capul meu...uraganul....nu ma mai lasa in pace..
Mari curg...mari...mari nedenumite...nu am timp sa le definesc pe toate...
Cui ii pasa?
Ma ridic incet de pe suprafata plana si ma sprijin de celelalte doua...atat de alunecoase..
Unde ma indrept?
Spre....cine?...
Nu e nimic in camera...nimic...am ramas singura..in intuneric....
Dansez - parchetul sa se zguduie..poate asa ..voi deranja pe cineva..
Tip...poate asa ma va auzi cineva..
Oare...de ce nu ma pot auzi ? De ce nu pot simti?
Cad jos..imi acopar ochii si urechile..pe rand..
imi musc parul...nu doare...
Ce doare?...
Ma ridic disperata in picioare
si iar dansez
dansez salbatic
si sar...
sar....ca un cal salbatic inchis intr-o cusca neindestructibila
parca...parca...parchetul...incepe sa se topeasca...
si se topeste....ca o ciocolata....si cad....
bing bang!
miros de mancare...mancare buna...imi e foame....
mi-am deschis ochii
o vad
inchid ochii
il simt
intind mainile
o simt
just some love...

...

2008-01-25T12:26:00.000-08:00

de cateva ore intregi stau..stau si ma intreb...oare daca ma ridic si ma asez in fata oglinzii o sa apari acolo?
de ceva timp stau in fata oglinzii..stau si astept sa apari dar..nu..nu esti nici aici...
tot ce vad e aceeasi fata cu care m-am obisnuit si aceleasi culori enervante din jurul meu...vad ce as fi vazut si daca nu ma ridicam...singura diferenta e ca ma vad pe mine..
ma uit la mine si ma-ntreb...aaaa...da...de ce tot tu?
albastru...negru...rosu...eu...multe culori si..nimic...
oare de ce oglinda nu poate sa imi creeze o alta lume? de ce daca ma uit in ea vad aceleasi lucruri?...e ca un tablou care se schimba odata cu mine...ca orice artist care se respecta imi fac autoportretul...zilnic...numai ca niciodata nu mi se pare destul de bun incat sa vreau sa-l arat si altora...de fiecare data mi se pare neterminat!..poate ca..pana la urma nu sunt un artist...
oglinda...da...un nimic care te face sa dispari...te uiti..te vezi..stingi lumina si..pam pam!..dispari!
macar asa ajungi sa dipari intr-un loc in care e nimic..de fapt e totul dar nu poti sa vezi nimic...nu ti se da voie sa te bucuri de ce te inconjoara dar e mai bine pentru ca asa nu stii ce inseamna sa ai si nu poate sa ti lipseasca ce nu ai...si..poti sa reapari cand vrei...poti sa te intorci la ce tot ce te inconjoara si sa-ti lipseasca din nou ce nu ai...
unde e intrerupatoru'?!

cum ar fi?

2008-01-16T11:48:00.000-08:00

cum ar fi daca ar fi altfel?
cum ar fi daca...ne-am bucura cand am admira un tablou facut de un nevazator sau am asculta cu placere cantecul unui om mut?
cum ar fi daca...
fete lipsite de expresie imi apar in fata si eu le zambesc...ochi goi se uita la mine si le-mpartasesc lumina ochilor mei..maini goale se apropie si eu..si eu...
cum ar fi daca zambetul ar fi obligatoriu?..daca umbrele ar avea culoare si noaptea ar fi albastra?
timpul ar trebui sa fie de partea noastra! noi ar trebui sa fim mai atenti cum trecem prin timp! atunci poate ca...poate ca...ar fi altfel..
dar..cum ar fi daca ar fi altfel?

tic tac!

2007-12-29T10:48:00.000-08:00

Nu mai pot sa zambesc asa cum obisnuiam...lumea din jur e prea cruda..ce se-ntampla?
Rad ca sa treaca timpul...fac glume ca sa uit ce e in jurul meu...zambesc dar...off....sunt asa falsa...as vrea sa pot spune nu!
Nici nu ma mai recunosc..mi-e atat de frica de mine!
M-ai invatat ce e durerea si acum...se pare ca mi se potriveste atat de bine incat nu mai pot sa revin la ce eram. Mi-e frica! Mi-a asa frica incat strig la nesfarsit cautand ajutor dar..esti atat de departe..si nu vrei sa iei durerea inapoi. Stii ce? Fuck you! Fuck me! Fuck us!
Ploi linistite...vant agresiv...geamuri deschise "sa se aeriseasca"
Tic tac!
In cat suntem azi?...ce conteaza..e doar o zi..ca in fiecare zi...
Tic!
Sfarsit de an...inceput de an..doar o noua zi
Tac!
Prea liniste ca sa nu aud ticaitul ceasului si sa realizez ca timpul trece...dar..de ce trece? Cum adica trece? Nu mi-a zis nimeni ce inseamna ca timpul trece! Trece si...unde se duce? Se pierde? Asa cum ne pierdem noi in timp? tic-tac! tic-tac! stang-drept! stang-drept! Timpul trece pe langa noi...tic-tac!..noi trecem prin timp...stang-drept! si totul pentru ce..asta inseamna viata?
Tic...
Dar...atunci cand un ceas sta..ce se intampla de fapt? de ce nu se opreste timpul?
Tac...
Timp..viata...Mi-as dori si eu sa fiu timp! Sa trec si sa nu ma mai intorc...sa n-am amintiri...
tic-tac!..mi-e frica!
Inchide usa te rog frumos!

thank you for the roses

2007-12-28T12:25:00.000-08:00

she said....

2007-12-28T09:01:00.000-08:00

where?!

2007-12-07T12:24:00.000-08:00

O camera goala...o masa si doua scaune..atat!
Usa din fata se deschide si intra el...da..chiar el...O lacrima curge usor parca ar vrea sa-l intampine..sa-i spuna cat i-a fost de dor!
Se aseaza la masa si-mi spune "Ia loc!". Incerc sa respir dar nu pot...o alta lacrima isi face loc pe obrazul meu...tremurand incerc sa ma asez...e chiar el!
"Ramai?"...spun eu cu vocea stinsa
"Nu...ce intrebare e asta?!"..raspunde el razand. "Tu...ramai?"
"Nu...stii ca nu..."
Incerc sa ma ridic dar nu pot...vreau sa plec!!!
"Ti-am adus ceva", imi zice intorcandu-se cu spatele..."Un trandafir...e ok?"
Ma uit pe masa...un pachet de tigari..Aprind o tigara si cad incet langa scaun...capul imi cade in palme si incep sa tip:"Nu e bine! Si stii ca nu e bine! De ce faci asta?!"
"Pentru ca mi-e dor de tine!"
Ridic capu' si ma uit la el...are fata schimonosita..ce se-ntampla?
Se-ntoarce repede cu spatele..."Imi pare rau...trebuie sa plec.."
Ma ridic in picioare si cu o voce inceata intreb..."Where the fuck does everybody have to go when they have to go?!"
Niciun raspuns...
O camera goala...o masa si doua scaune...atat!
Usa din fata se deschide si intru eu...da...chiar eu...
Ma asez la masa si-mi spun "Ia loc!" ...Din nou o alta lacrima se lasa descoperita pe obrazul meu...
"Ramai?"
"Nu!...De ce? Tu ramai?"..ma-ntreb incet...
"Nu..stii ca nu.."
Un pachet de tigari...aprind o tigara...prea mult fum!
"Imi pare rau...trebuie sa plec!..nu pot ramane aici cu tine...chiar trebuie..!..Mi-am dorit sa te vad dar acum...trebuie sa plec..."
...so...
...where does everybody have to go when they have to go?!...

6 decembrie

2007-12-05T13:44:00.000-08:00

Nu puteam sa dorm pentru ca il asteptam pe mos...acum...nu pot sa dorm pentru ca...nici nu stiu..
Parca tot astept ceva...parca tot astept sa apar si sa-mi spun "Gata!..Poti sa dormi...sunt aici..".
Intuneric...podea rece...ochi larg deschisi care cauta o forma in intuneric...repiratie usoara...o usa trantita...Ma ridic usor si ma lovesc de ceva...imi ocup din nou locul de pe podea dar de data asta las intunericul ochilor inchisi sa ia locul celui din camera...
...ghetute curate, cadou, un ras de bucurie, eu...
...noaptea tarziu...ies tiptil pe usa sa vad daca vine mosu...offf...nu-l vad nici anu' asta...
...cadouri, zambete false, ne prefacem cu totii ca mosu' exista...c ciudat...traim in minciuna si ne bucuram in fiecare an de asta...sarbatorim faptul ca stim sa mintim!
...intuneric..podea rece...inca un an..

monolog

2007-12-03T06:00:00.000-08:00

Auzi..stii ceva?! Mai termina cu fazele astea! Nu ti se pare ca deja exagerezi? Viata e frumoasa si merita traita din plin fara regrete si lacrimi pierdute in fiecare zi...Daca ai facut ceva inseamna ca atunci ti s-a parut a fi ok asa ca...fara regrete acum! Iesi din starea asta! Ce-i cu tine? Ai uitat ce bine e sa zambesti, sa te bucuri de soare in fiecare zi, sa privesti in alti ochi, sa....?
Se pare ca ai uitat si asta nu e deloc bine...ridica-ti capu si uite-te in jur! Oameni razand...luminite vesele...si tu?! Ce faci?! Nimic bun! Offf...ce n-as da sa scap de tine si de toate problemele tale existentiale!
De fiecare data cand vorbesc cu tine te faci ca nu ma auzi..si te plangi ca nu intelegi ce zic...de ce faci asta?
Da'...pana la urma...tu cine esti si..ce cauti in viata mea?

missing..me!

2007-12-02T00:51:00.000-08:00

Mi-e dor de mine! Cu fiecare zi care trece simt ca ma indepartez din ce in ce mai tare...dc?!
Sunt ca un catel ratacit care pierdut printre mii de picioare ma pierd pana la urma de cele 2 picioare care-mi aratau unde trebuie sa merg...Ma sperie zgomotul din jurul meu...uriasii care se mai uita din cand in cand la mine si parca-mi spun ceva..offf..de-as putea sa inteleg ce-mi zic! Speriata alerg spre un loc unde mi se pare ca nu sunt picioare...poate le vad pe ale mele de acolo!...Dar..off..nu vad nimic..Imi dau seama ca m-am indepartat foarte tare si incep sa plang...mi-e frica...
Atrase de plansul meu doua picioare enervate se indreapta spre mine si ceva ma loveste...Incerc cu disperare sa scap..sa fug din nou dar nu pot...aceeasi lovitura din nou si din nou! Plang...aerul nu mai este de ajuns...lacrimile imi incetoseaza privirea si cad...Loviturile se opresc...un ras intunecat isi face loc pana la mine. Si eu ce fac acum? Incerc sa ma ridic dar nu pot..ce se intampla?
Alte doua picioare se apropie si ceva ma ridica...doua maini..dar..off...nu sunt acele maini! Mi-e teama si sa respir dar ceva ma linisteste..inchid ochii..e asa bine! Un zgomot puternic se aude si mainile-mi dau drumu'...cad..ma lovesc..plang...Mi-e asa de dor de picioarele mele!
M-am ratacit intr-o lume pe care nu o inteleg si e atat de greu...incerc sa ma regasesc dar..se pare ca m-am pierdut definitiv in trecut si nu reusesc sa ajung la mine...aici in prezent..Nu pot! Mi-e frica de prezent!

"Half life wastes before it goes
It's funny how your bee sting touch never leaves me whole
It's not enough to stay here almost trying
You keep your last laugh watch this dying
It's just half time vertigo
And if you want an answer I don't know

If you had completed me
Don't think I'd be pleased with you
Don't think I'd compete with you
With half of me to take"
......

poate ca...

2007-11-27T00:11:00.001-08:00

Ferestre murdare, oameni galagiosi, manele de la vecinu' de sus...dimineata! Trag adanc aer in piept si incerc sa ma ridic dar parca azi nu pot...mai stau 5 minute...Usa se deschide si aceeasi voce ascutita ma intreaba "Auzi..vezi ca e tarziu..nu te duci la facultate?".."ba da..mai tarziu am cursuri azi"..Aceeasi minciuna si azi...ma simt mai bine, mai mandra de mine! Ma indrept cu greu spre oglinda din baie. Aceeasi fata apare in fata mea..tot eu si azi. Facandu-mi loc prin monotonia zilnica reusesc sa plec...
Strazi murdare, oameni galagiosi, manele din masina de la stop...orasul! Trag adanc aer in piept si tusesc...o pisica neagra-mi taie calea..ghinion? nu...doar o pisica...Prea multa lume-n juru' meu! Aud fragmente de discutii si-mi formez in cap o intreaga conversatie..zambesc..rad chiar si-mi fac loc cu greu in 104...inca 5 statii si azi..."Nu va suparati..coborati?".."Nu..dar va fac loc!"..."Multumesc!"...
Prieteni...masini...cafenele..praf...O tigara aprinsa sta in scrumiera...o alta stinsa se uita cu lacrimi in ochi la fumul greu din jurul ei...ea de ce nu mai poate sa faca asta?! Nervoasa ma ridic de la masa si ma indrept catre chioscul de afara...un pachet de tigari...ma asez mai linistita si ma uit la scrumiera...2 tigari stinse...Vorbe aiurea aruncate in fata celuilalt ca sa treaca ziua.Sa facem conversatie! Punem cu greutate tara la cale, nu de alta dar nimeni nu vrea sa plece si ne agatam cu disperare de orice asa-zis 'subiect de conversatie'...trist...
"Nu va suparati..coborati?"..."Da".."Multumesc!"
Odata ajunsa inapoi acasa ma izbesc de aceleasi intrebari...ma bag in camera si aprind calculatorul...sick..missile...muzica...din nou conversatii de dragul de a 'face conversatie'.
Teama...neliniste..tristete...Inchid ochii si-ncerc cu disperare sa trag somnul de partea mea...Speranta...Poate ca maine nu voi mai fi tot eu!

naked but safe...

2007-11-26T11:22:00.000-08:00

21:23...tv...film...nimic
21:24...vant..ploaie..plictiseala...nothing till the weekend...
21:25...ma ridic usor din pat cu mana-n sold de parca as avea o varsta onorabila...ma uit pe geam..ma sperie intunericul!
21:26...aprind calculatorul odata cu tigara...imi fac aparitia in alte liste de mess...3 new mail messages...
21:27...intru-n vorba...pun castile si las muzica sa-si urmeze cursu'...iamx...sneaker pimps...white suburb impressionism...
21:53...nu e nici azi pe mess...aprind tigara si ma uit la ea de parca ar fi prima tigara...e ciudata..pare trista...ce s-o fi intamplat cu ea?
22:02...vrei sa mananci?...nu multumesc..am mancat!
23:01...a mai trecut o ora..da...e bine...sa ma mai uit la un clip...sneaker pimps-lorreta young silks...imagini...amintiri..un zambet..o lacrima...nimic..
marti...inca 3 zile si plec acasa...